IZVOARELE EXTERNE SAU FORMALE


IZVOARELE EXTERNE SAU FORMALE

Izvoarele externe sau formale se referă la legile bisericeşti adunate în volume numite codici sau colecţii de drept.

Clasificarea codicilor sau a colecţiilor de drept bisericesc se poate face în mai multe feluri şi anume:

  1. După cuprins
  2. După cercul de competenţă al normelor
  3. După autoritatea legiferatoare
  4. După însuşirea normelor
  5. După textul normelor
  6. După epoca de legiferare
  1. După cuprins, codicii se împart în: codici pur bisericeşti, codici politico-bisericeşti şi codici micşti. Cei dintâi conţin legi pur bisericeşti numite canoane. Cei de ai doilea conţin legi date de împăraţi în chestiuni bisericeşti. Iar cei micşti se numesc nomocanoane.

  2. După cercul de competenţă al normelor codicii se împart în: codici generali sau universali, dacă cuprind norme pentru întreaga Biserică; şi particulari sau speciali dacă se referă numai la o Biserică particulară sau la o instituţie deosebită din Biserică.

  3. După autoritatea legiferatoare, codicii se împart în: codici oficiali, editaţi de o autoritate bisericească; şi codici particulari, care nu sunt publicaţi de o autoritate bisericească ci de persoane particulare.

  4. După însuşirea normelor, codicii se împart în: colecţii cronologice, în care canoanele sunt înşirate aşa cum au apărut; şi sistematice, în care normele ce relatează aceeaşi problemă sunt puse într-un sistem, împărţite în cărţi şi capitole.

  5. După textul normelor, codicii se împart în: codici cu text autentic sau doctrinal, în care textul e citat după cel original, fixat de legiuitor; codici cu text prescurtat, denumiţi Epitome sau Sinopse, în care se redă numai ideea principală a normei; codici cu text parafrazat, în care unele cuvinte învechite din text sunt înlocuite altele noi; şi codici cu text comentat, în care la textul autentic sau prescurtat al normelor se adaugă explicaţii pentru a înlesni înţelegerea şi aplicarea lor.

  6. După epoca de legiferare, codicii de drept bisericesc se împart în patru perioade, după cum urmează:

  • Perioada I cuprinsă de la începutul creştinismului până la Sinodul I ecumenic din 325.
  • Perioada a II-a cuprinsă de la Sinodul I ecumenic din 325 până la anul 920, când Nomocanonul în XIV titluri a fost aprobat de Sinodul local din Constantinopol drept Colecţia fundamentală obligatorie pentru întreaga Biserică Ortodoxă.
  • Perioada a III-a cuprinsă între 920 până în secolul al XIII-lea este perioada de legislaţie întregitoare prin sinoadele endemice din Constantinopol.
  • Perioada a IV-a cuprinsă din secolul XIII până astăzi unde codicii pot fi împărţiţi în codici universali şi particulari: manuscrise şi tipărituri, precum şi după limbile după care au fost scrişi.
Anunțuri