Dispensa si privilegiu


5. Dispensa si privilegiu

Avem cazuri când o lege, dată pentru membrii unei societăţi, rămâne în vigoare, dar se face excepţie la unele persoane, cărora li se dă dreptul de a fi scutite de obligaţiile legii.

Scutirea unor persoane de la îndeplinirea unei legi general obligatorie se numeşte dispensă.

Iar, privilegiul este un drept special pe care legiuitorul îl dă cuiva ca excepţie de la legea generală.

Dacă privilegiul se dă persoanelor fizice sau juridice, se numeşte privilegiu personal; dacă este legat de un obiect material, sau de un bun, se numeşte privilegiu real; iar dacă se referă la un anumit loc, se numeşte privilegiu local.

Dispensa se distinge de privilegiu prin aceea că:

  • pe când dispensa în esenţa sa este numai negativă, adică ridică puterea obligatorie a unei legi pentru cazuri speciale, privilegiul este pozitiv, deoarece prin el se dă un drept special.

Totuşi ambele sunt excepţii şi ca atare se consideră ca rane ale legii (vulnera legis).

Dreptul de a da dispense şi privilegii îl are numai autoritatea care a emis legea şi numai în cercul de competenţă a acesteia, precum şi o autoritate superioară. Autorităţile subordonate pot da dispense numai în virtutea autorizaţiei primite de la autoritatea superioară de drept.

Anunțuri