Colectiile canonice din perioada a II-a si a III-a


Colectiile canonice din perioada a II-a si a III-a

I. Colecţiile dreptului bisericesc din perioada a II-a se împart în:

  1. Colecţii pur canonice sau legi curat bisericeşti.
  2. Colecţii de legi politico-bisericeşti
  3. Nomocanoane

1. Colecţiile pur canonice.

a) Prima colecţie de canoane a fost alcătuită din canoanele Sinodului de la Ancira din anul 315 şi din cele ale Sinodului de la Neocezareea din 325. Această colecţie s-a completat succesiv cu canoanele altor sinoade aşa că pe timpul Sinodului IV ecumenic din 451 exista o colecţie care cuprindea toate canoanele ţinute până atunci – în afară de canoanele apostolice. Această colecţie nu ni s-a păstrat până astăzi în forma originală, iar autorul şi timpul exact al alcătuirii nu este cunoscut. Însă important este faptul că înainte de Sinodul de la Calcedon a existat o colecţie de canoane care cuprindea canoanele sinoadelor respective.

b) Prima colecţie de canoane ajunsă întreagă până la noi este Sinopsa canoanelor atribuită lui Ştefan Efeseanul, din secolul VI în text prescurtat. Aceasta conţine canoanele apostolice, ale sinoadelor de la Ancira, Neocezareea, Gangra, Antiohia, Laodiceea, Constantinopol şi ale Sinodului din Efes.

c) Asemenea Sinopsei lui Ştefan Efeseanul este şi colecţia apărută sub numele magistratului Simion. În formă prescurtată ea cuprinde: Canoanele Apostolilor, ale primelor 5 sinoade ecumenice şi ale primelor 7 sinoade particulare, precum şi canoanele Sfântului Vasile cel Mare. Deosebirea dintre colecţia aceasta şi Sinopsa lui Ştefan Efeseanul constă în faptul că aici canoanele sunt citate după autoritatea izvoarelor.

d) Prima colecţie sistematică din Biserica Ortodoxă este Colecţia în 60 de titluri care datează de la începutul secolului al VI-lea. Colecţia aceasta nu ni s-a păstrat, nici autorul nu ne este cunoscut dar o aflăm însă menţionată în prefaţa colecţiei lui Ioan Scolasticus. Ea cuprinde canoanele apostolice, ale primelor 4 sinoade particulare până la Sinodul din Sardica.

e) A doua colecţie sistematică a fost alcătuită pe la anul 550 de Ioan Scolasticul şi cunoscută sub numele de Colecţia în 50 de titluri.

2. Colecţiile politico-bisericeşti.

a) Colecţia în 87 de capitole a fost alcătuită de Ioan Scolasticul între anii 565 şi 568 ca adaos la colecţia sa în 50 de titluri, din rezumate ale novelelor lui Justinian.

b) Colecţia în 25 de Capitole alcătuită la sfârşitul secolului VI sau începutul secolului VII de un autor necunoscut după textul unor colecţii sau novele ale lui Justinian.

c) Colecţia Constituţiunilor bisericeşti sau Collectio Tripartita alcătuită de un autor necunoscut în prima jumătate a secolului al VII-lea şi cuprinde toate legile civile referitoare la Biserică, publicate în colecţia lui Justinian. Se împarte în 3 părţi.

3. Nomocanoanele

Cele mai importante sunt:

a) Nomocanonul în 50 de titluri numit şi Nomocanonul lui Ioan Scolasticus, care are la bază colecţia în 50 de titluri şi colecţia în 87 de capitole ale lui Ioan Scolasticul alcătuit în primi ani după moartea lui Justinian, adică în timpul domniei împăratului Justin al II-lea (565-578). Autorul propriu-zis al acestui nomocanon nu este cunoscut.

b) Nomocanonul în 14 titluri sau Nomocanonul lui Fotie. Colecţia aceasta a fost redactată în două rânduri. Prima redactare s-a făcut la prima jumătate a secolului al VII-lea fie de Patriarhul Sergiu, fie după indiciile sale, de un cleric al Bisericii din Constantinopol. A doua redactare a acestui nomocanon atribuită pe nedrept Patriarhului Fotie, datează din anul 883 şi este o completare a nomocanonului în 14 titluri din prima redactare. Colecţia aceasta a fost confirmată de marele Sinod ţinut la Constantinopol în 920 ca şi Colecţia fundamentală de canoane a Bisericii Ortodoxe Răsăritene.

II. Colecţiile de drept bisericesc din perioada a III-a

Din această perioadă fac parte colecţiile compuse de unii autori de seamă ai Bisericii Ortodoxe. Colecţiile din această perioadă se împart în: Colecţii elementare, în care canoanele sunt citate în chip sinoptic; Colecţii cu comentarii şi Colecţii sistematice.

  1. Dintre Colecţiile elementare amintim:

a) Sinopsa canonică a lui Mihail Psellos din secolul XI, pentru uz practic, în care se cuprind canoanele primelor 4 sinoade ecumenice, canoanele primelor 6 sinoade particulare în ordine cronologică, canoanele Sfinţilor Părinţi şi canoanele apostolice.

b) Nomocanonul lui Grigorie Doxapater din prima jumătate a secolului al XII-lea, în care se cuprind toate canoanele nomocanonului în 14 titluri, precum şi câteva adaosuri care se găsesc în Sinopsa lui Ştefan Efeseanul.

  1. Dintre Colecţiile cu comentar amintim:

a) Comentarul lui Alexie Aristen din anul 1130 la Sinopsa lui Ştefan Efeseanul, care constă în aceea că sub textul prescurtat al canoanelor, este citat textul complet în formă parafrazată.

b) La începutul secolului al XII-lea Ioan Zonaras alcătuieşte un Comentar la textul complet al canoanelor.

c) Comentarul la Nomocanonul în 14 titluri al lui Teodor Balsamon între anii 1169-1177. Mai însemnat este comentarul la partea a II-a a Nomocanonului care conţine atât o explicare gramaticală cât şi una logică.

  1. Dintre Colecţiile sistematice amintim:

a) Arsenie, călugăr la muntele Athos, şi apoi Patriarh al Constantinopolului, a alcătuit în secolul al XIII-lea Sinopsa dumnezeieştilor canoane, care nu este altceva decât un nomocanon în 141 de capitole.

b) Matei Vlastares, alcătuieşte în anul 1335 o lucrare canonică intitulată Sintagma alfabetică în 24 de părţi după cele 24 de litere ale alfabetului grecesc.

c) Constantin Harmenopulos a compus pe la jumătatea secolului al XIV-lea o Colecţie de canoane ca întregire la lucrarea sa de drept civil Exabiblos.

d) Nomocanonul lui Manuil Malaxa din anul 1561. Colecţia aceasta a servit ca izvor la redactarea primei părţi a Pravilei de la Târgovişte din anul 1652.

e) Nomocanonul lui Cotelerius numit astfel de la editorul său Iohannes Baptista Cotelerius, care l-a publicat în volumul I al operei sale Ecclesiae Greciae Monumenta…, Paris, 1667. Acest nomocanon este împărţit în 147 capitole şi a fost alcătuit în secolul al XV-lea, iar una din temele sale a servit ca izvor al Pravilei celei mici de la Govora din anul 1640-1641.

f) Cârja arhiereilor (Vactiria) unul din cele mai cuprinzătoare nomocanoane, scris de călugărul Iacob din Ianina, la 1645. Este împărţită în 1624 de capitole.

g) Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt alcătuit în anul 1730.

Anunțuri