Canoanele intregitoare


II. Canoanele intregitoare

Se numesc aşa deoarece acestea întregesc izvoarele fundamentale. Ele sunt emise de sinoadele, particulare din Constantinopol, sub forma de sinoade endemice, care au avut loc după încheierea Colecţiei fundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe.

Hotărârile acestea sinodale, după însemnătatea lor şi puterea lor obligatorie se pot clasifica în:

  1. hotărâri canonice sinodale
  2. epistole sinodale
  3. epistole canonice – sau

Dintre acestea amintim următoarele:

  1. Hotărârea Sinodului din Constantinopol din 920 care sub Patriarhul Nicolae I Misticul a dat în 920 “Tomosul unirii” în care s-a restabilit pace în Biserică şi s-a declarat nepermisă căsătoria a patra.
  2. Decretul sinodal dat sub Patriarhul Mihail I Cerularie (1043-1058) care opreşte căsătoria în gradul şapte al înrudirii de sânge.
  3. Decretul sinodal din 1143 al lui Mihail al II-lea asupra depunerii episcopului care n-a fost instalat canonic.
  4. Decretul sinodal din 1588 al patriarhilor Ieremia al II-lea, Meletie al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei şi Sofronie al Ierusalimului prin care se ridică Biserica Rusă la rangul de Patriarhie.
  5. Tomosul sinodal din 1850 sub Antim al IV-lea, prin care se recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe Greceşti.
  6. Tomosul sinodal din aprilie 1879 al Patriarhului Ioachim al III-lea prin care se recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodexe Sârbe.
  7. Tomosul sinodal din aprilie 1885 sub Ioachim al IV-lea prin care se recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.
  8. Tomosul patriarhal din 30 iulie 1925 sub Patriarhul Vasile al III-lea, prin care se recunoaşte ridicarea la rangul de Patriarhie al Bisericii Ortodoxe Române.
Anunțuri