Actele normative ale organelor puterii de Stat


1. Actele normative ale organelor puterii de Stat

Din toate categoriile de organe ale aparatului de Stat, numai organele puterii de Stat emit acte normative. Acestea sunt:

A) Legea. În sens foarte general, prin lege se înţelege orice act normativ elaborat de organele competente. În sens mai restrâns prin lege înţelegem numai acel act normativ care este elaborat de către organul suprem al puterii de stat după o procedură specială.

Deci, legea este actul normativ cu valoare juridică superioară, cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament, organul suprem al puterii de stat, exponent al puterii suverane a poporului.

În acest sens se vorbeşte frecvent de “supremaţia legii”.

Legile sunt de mai multe feluri. Distincţia cea mai frecventă ce se face în cadrul lor este cea între legi fundamentale (constituţionale) şi legi ordinare (obişnuite), precum şi legi excepţionale (de regulă de aplicare temporară, în anumite situaţii deosebite).

Constituţiile consfinţesc orânduirea socială de stat, se referă la competenţa organelor supreme locale ale statului, la sistemul electoral, la drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

Legile ordinare sunt cele prin care se rezolvă probleme curente ale vieţii sociale şi de stat.

Actele cu putere de lege care se dau în situaţii deosebite, când organul legiuitor nu funcţionează, poartă denumirea de “decrete-legi” (decret-lege).

Decretul-lege este un izvor de drept sui generis cu un caracter oarecum hibrid, pentru că deşi nu emană de la organul legislativ (parlament), are totuşi putere de lege, reglementează relaţii sociale, din domeniul legii, pe care o poate modifica sau înlocui. Are denumirea de “decret” pentru că sorgintea sa este executivul, iar “lege” pentru că are forţa juridică a acesteia.

B) Actele normative subordonate legii.

Oricât efort se depune pentru a cuprinde în legi o sferă cât mai largă de reglementare care să fie totodată şi cât mai completă, viaţa a arătat că rămân totuşi unele aspecte care ţin de traducerea în viaţă – realizarea şi aplicarea legilor – ce necesită o intervenţie normativă a altor organe de stat.

În definirea sferei de cuprindere, a actelor normative subordonate legii, trebuie să se aibă în vedere următoarele:

a) aceste acte să fie în conformitate cu legile (inclusiv Constituţia), evident să nu conţină dispoziţii contrare acestora;

b) ele nu pot da reglementări primare sau în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege;

c) să se înscrie în limitele competenţei materiale şi teritoriale ale organului de la care emană;

d) să respecte ierarhia forţei juridice a actelor superioare faţă de cele inferioare;

e) să fie date în forma şi în procedura prevăzută pentru fiecare din ele.

Actele normative subordonate legii au denumiri şi forme diferite în sistemul de drept al fiecărui stat. Ele pot fi, totuşi, clasificate ca: acte ale şefului statului, purtând denumirea de regulă, de decrete, acte ale organelor centrale executive: hotărâri, ordonanţe, regulamente, ordine, instrucţiuni, decizii, ori având alte denumiri ale guvernului sau ale ministerelor şi altor organe centrale de stat, precum şi ale organelor locale.

Decretele –  de regulă, acte ale şefului statului, potrivit domeniilor în care sunt date, precum şi practicii conducerii de stat – sunt în principiu, acte concrete, individuale. Totuşi, practica arată că în funcţie de specificul regimului dintr-o ţară sau alta, se emit şi decrete cu caracter normativ, acestea fiind astfel, izvoare de drept.

Guvernul ca organ al puterii executive, adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale, hotărâri, pe baza şi în vederea executării legilor.

Hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru executarea legilor. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi temporare de abilitare, în condiţiile “delegării legislative”, în domenii ce ţin de legile ordinare. Aceste ordonanţe sunt supuse aprobării ulterioare prin lege.

C) Sunt izvoare ale dreptului, de asemenea, instrucţiunile, ordinele şi alte asemenea acte normative (cu denumiri diferite) cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători şi ale organelor centrale ale administraţiei de stat.

D) Hotărârile organelor locale ale administraţiei de stat, în măsura în care au caracter normativ, sunt de asemenea izvoare de drept.

Anunțuri