Obiectul dreptului bisericesc


5. Obiectul dreptului bisericesc

Viaţa în Biserică constă din raporturile membrilor între ei, din raporturile dintre membrii şi autoritate, precum şi raporturile dintre autoritate şi membrii. Aceste raporturi sunt reglementate de dreptul bisericesc constituind obiectul dreptului bisericesc, care are astfel un aspect de drept intern.

Raporturile faţă de cei din afară de Biserică, precum şi cele faţă de stat nu sunt reglementate de dreptul bisericesc, deoarece Biserica nu poate stabili unilateral aceste raporturi, ci numai în înţelegere cu statul. De aceea, raporturile Bisericii cu statul nu formează o parte a dreptului bisericesc, aşa numitul drept bisericesc extern, cum socoteşte canonistul Nicodim Milaş, ci ele intră în domeniul politicii bisericeşti.

Deci, dreptul canonic ortodox poate fi definit ca disciplină teologică-juridică, în cadrul căreia se spun principiile şi normele de drept după care se organizează şi se conduce Biserica Ortodoxă sub aspectul ei văzut de societate religioasă creştină; sau ca ştiinţă teologică creştină, studiind metodic şi expunând sistematic principiile şi normele de drept după care se organizează şi se conduce Biserica Ortodoxă sub aspectul ei de societate creştină.

Denumirea dreptului Bisericii Ortodoxe de drept canonic vine de la faptul că legilor bisericeşti li se spun canoane, îndrumare şi nu simplu legi.

Dreptului canonic i se mai zice şi drept bisericesc, întrucât canoanele sunt legi ale Bisericii, legi bisericeşti stabilite de către un Sinod ecumenic sau cel puţin acceptate ca atare de către un Sinod ecumenic, ele fiind formulate de alte sinoade sau chiar de unii Sfinţi Apostoli şi unii Sfinţi Părinţi ai Bisericii, din care îşi trage materialul Dreptul Bisericesc Ortodox.

Anunțuri