BISERICA SI DREPTUL


BISERICA SI DREPTUL

De obicei se spune că Dreptul bisericesc apare ca o ramură de studiu în cadrul teologiei abia prin veacul al VI-lea, şi anume mai întâi în apus prin opera canonică a lui Dionisie Exigul (+ 545), şi apoi ceva mai târziu, pe la mijlocul secolului al VI-lea, şi în Răsărit, prin opera canonică a lui Ioan Scolasticul (+ 577). Aceşti doi scriitori bisericeşti sunt numiţi pe drept cuvânt părinţii dreptului bisericesc. Declararea celor doi părinţi amintiţi ca părinţi ai dreptului bisericesc nu are decât rostul de a fixa în timp o etapă a dezvoltării istorice a dreptului bisericesc, iar nu de a i se preciza începutul, pentru că el este în orice caz mai vechi.

Vorbind însă de părinţii dreptului bisericesc, indiferent în ce sens, nu se poate evita întrebarea asupra originii dreptului bisericesc şi a timpului când acesta intră ca un element pozitiv în lucrarea Bisericii, devenind şi o preocupare de studiu pentru slujitorii Bisericii şi în general pentru conducerea ei.

Pentru o studiere cât mai sistematică a acestei probleme vom împărţii materialul în următoarele subpuncte:

  1. Biserica în afara dreptului
  2. Biserica sub imperiul dreptului
Anunțuri