Actiunea normelor canonice in timp si spatiu


5. Actiunea normelor canonice in timp si spatiu

Normele canonice, ca şi normele juridice în general, acţionează sau îşi găsesc aplicare în timp, în spaţiu  şi asupra persoanelor.

În timp, normele canonice produc efecte şi se aplică numai la fapte care se petrec în perioada în care sunt în vigoare. De regulă nu se stabileşte durata aplicării lor, nu se indică momentul final al încetării acţiunii lor. Doctrina canonică nu cunoaşte actele abrogării (desfiinţarea sau scoaterea completă din vigoare a unei legi), derogării (desfiinţarea temporală şi parţială a unei legi), subrogării (adăugarea unei părţi noi la o lege existentă), obrogării (scoaterea unei părţi şi înlocuirea parţială cu alte norme) sau prorogării (prelungirea valabilităţii unei legi, dată numai pentru o anumită perioadă), prin care încetează sancţiunea unei legi de stat. De obicei, acţiunea unei norme canonice încetează prin desuetudine, adică neaplicare, nemaiexistând mobilul care a dus la formularea ei.

În spaţiu , norma canonică se aplică numai în cadrul Bisericii şi nu în afara ei.

Iar cu privire la persoane se aplică tuturor membrilor Bisericii indiferent de starea în care se află. Există însă norme canonice speciale care se aplică unei categorii de membrii, după starea bisericească, privind clerul şi privind monahii.

Anunțuri