Februarie 19


19 Februarie


19- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinŢilor apostoli Arhip, Filimon si Apfia.

Acestia au trăit pe vremea impărăŢiei lui Neron, fiind ucenici al apostolului Pavel. Astfel intamplandu-se serbarea zeiŢei Artemida in Colose, care este o cetate a Frigiei, si acesti apostoli făcand doxologie in biserica, au venit asupra lor slujitorii idolilor; ceilalŢi credinciosi au fugit, iar apostolii au rămas si au fost prinsi si dusi la ighemonul Androclis. Acela numaidecat a inceput să-l bată pe Arfip, si nevrand să jertfească idolului ce se numea Min, a fost ingropat pană la brau, si asa l-au ucis cu pietre. Iar sfinŢii Filimon si Apfia chinuiŢi fiind cu multe feluri de chinuri, sau săvarsit si ei muceniceste.

Tot in această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Maxim, Teodot, Isihie si Asclepiodota.

Acestia stand inaintea ighemonului, si neinŢelegand să se lepede de Hristos, la multe chinuri au fost supusi. Dar răbdand chinurile cu bucurie, au fost cu toŢii loviŢi cu pietre, taraŢi in niste locuri pline de hăŢis si la sfarsit s-au săvarsit de sabie.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula.

Sfantul părintele nostru Ravula s-a născut in cetatea Samosata si a primit invăŢătura de la un oarecare Varipsava, care era un bărbat insemnat. Ravula vorbea limba siriană si din varstă fragedă dand dovadă de viaŢă virtuoasă, s-a făcut monah si, retrăgandu-se prin munŢi si pesteri, petrecea ca marele Ilie si ca marele Ioan Botezătorul. După caŢiva ani, ducandu-se in Fenicia, impreună cu un alt frate, si strălucind si mai luminat cu faptele bune, fără de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor. Pentru aceasta, cu ajutorul impăratului Zenon si a lui Ioan episcopul Beritului, a făcut o mănăstire in mijlocul muntelui. Si astfel Ravula si cei impreună cu el, s-au aflat in mijlocul inchinătorilor la idoli; pe de o parte dojenindu-i, iar pe de alta sfătuindu-i, mai pe toŢi locuitorii de acolo i-au adus la cunostinŢa lui Dumnezeu. Aceasta a fost cea dintai faptă vestită a fericitului. Iar după moartea lui Zenon, a luat sceptrul impărăŢiei Anastasie. Cu ajutorul acestuia, sfantul a făcut o altă mănăstire in BizanŢ, care s-a numit Ravula, si a mai intemeiat si alte mănăstiri in multe locuri. Acest fericit era osarduitor intru toate, cucernic, bland, primitor, invăŢător, fără de manie, milostiv, iubitor de fraŢi si plin de milostivire către toŢi. Si cu orice fel de mestesugire ar fi căutat vicleanul diavol, sau cu vreo patimă pe ascuns să-l supere, el fiind un foarte bun cunoscător al Scripturii celei vechi si al celei Noi, alegand zicerile cele impotriva patimii si aducandu-le la indeplinire, izgonea supărarea lui.

Asa era fericitul acesta. Si a trăit pană in vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfanta Sofia. Si ajungand la optzeci de ani, si trăind puŢin după aceasta, a auzit glas de sus zicandu-i: „VeniŢi către Mine toŢi cei osteniŢi si impovăraŢi si Eu vă voi odihni pe voi”. Acest glas auzindu-l a zăcut puŢin, si s-a mutat către Domnul.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosilor părinŢilor nostri si mărturisitorilor Eugeniu si Macarie.

Pe cand, cu ingăduinŢa lui Dumnezeu, impărăŢea in BizanŢ Iulian Apostatul, toŢi crestinii fugeau si se ascundeau, ca să nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfranări impreună cu dansul, ci incă si pe crestini, impotriva voinŢei lor, ii sileau să facă aceleasi desfranări. Atunci Macarie si Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinsi, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe păganul impărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinŢei lui Hristos, si că s-a făcut elin si inchinător de idoli. Pentru aceasta, impăratul umplandu-se de manie, a poruncit să fie legaŢi cu curele subŢiri si spanzuraŢi cu capetele in jos. Si multe ceasuri au fost afumaŢi cu fum iute de gunoi. Apoi rosind in foc un grătar de fier, a poruncit ca sfinŢii să fie intinsi goi pe grătar. Iar fericiŢii ridicandu-si ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat chinurile. Atunci legandu-i in lanŢuri de fier, i-a trimis in surghiun in Mauritania. Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau că sunt prigoniŢi pentru Hristos; si cantau impreună: „FericiŢi cei fără prihană in cale, care umblă in legea Domnului” si se veseleau cu duhul. După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte inalt petrecand singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiŢi, fraŢilor, departe de locul acesta, că un balaur rău locuieste aici, care omoară pe cei ce se apropie. Dar sfinŢii le-au zis: arătaŢi-ne nouă pestera in care locuieste fiara. Deci, i-au dus pe ei si le-au arătat de departe pestera. Si plecand genunchii la pămant, fericiŢii au făcut rugăciune; si indată pogorandu-se fulger din cer, a ars pe balaur, de indată ce a iesit afară. Această minune văzand-o cei de acolo, elini fiind, au crezut in Domnul nostru Iisus Hristos. Si intrand sfinŢii in pestera balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavand nimic de mancare si de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicand: robi ai adevăratului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, apropiaŢi-vă de piatra aceasta de langă voi. Iar ei apropiindu-se, au văzut intrinsa lumină si despicandu-se piatra in două, a iesit multă apă, din care scoŢand sfinŢii si band spre indestulare, s-au usurat indată de foame si de sete. Si in ziua a treizecea, sfinŢii au cerut prin rugăciune să fie sloboziŢi si să petreacă impreună cu Hristos. A căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amandoi la Sine.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon.

Cuviosul părintele nostru Conon era de neam cilician. Incă tanăr cu varsta fiind s-a dus la o mănăstire numită Pentucla, care este aproape de Iordan, făcandu-se preot si ajungand la desăvarsita sihăstrie. Cum bunătatea lui minunată a ajuns cunoscută lui Petru, arhiepiscopul Ierusalimului, sfantul a fost randuit de acesta ca să boteze pe toŢi cei ce mergeau la Iordan, unde el ii ungea cu mir si-i boteza. Dar pentru că se vedea silit să ungă cu sfantul mir si pe femei, se tulbura, om fiind; pentru aceasta voia sa plece din chinovie. Si de cate ori isi punea in cuget ca să se ducă, i se arăta fericitul Ioan Botezătorul si Inaintemergătorul Domnului, zicandu-i: rabdă, bătranule, si te voi usura de lupta aceasta. Intr-una din zile, a venit ca să se boteze o tanără fecioară, care era atat de frumoasă la infăŢisare incat sfantul nu putea să o ungă cu sfantul mir, dezbrăcată; iar fecioara a asteptat două zile nemiruită si nebotezată. Auzind arhiepiscopul de aceasta, s-a spăimantat din pricina bătranului, si pentru aceasta voia ca să randuiască femeie pentru acest lucru; dar nu era cu putinŢă, căci nimeni nu ar fi ingăduit aceasta. Iar bătranul luandu-si cojocelul, a plecat de acolo zicand: nu voi mai sta in locul acesta. Dar l-a intampinat pe el cinstitul Inaintemergător, afară de chinovie, si ia zis cu glas lin: intoarce-te la mănăstirea ta si te vei usura de lupta aceasta. Atunci ava Conon i-a zis cu manie: crede-mă, nu mă intorc; căci de multe ori ai făgăduit că mă vei usura si nimic nu ai făcut. Atunci, Ţinandu-l pe el dumnezeiescul Inaintemergător si dandu-i in lături hainele, l-a pecetluit cu semnul crucii sub buric si i-a zis: ava Conon, voiam ca să ai plată pentru aceste lupte; dar acum intoarce-te si să nu te mai ingrijorezi pentru aceasta. Intorcandu-se bătranul la chinovie, a doua zi, a uns cu untdelemn si a botezat pe fecioară, nemaiŢinand seamă că era femeie. Apoi mai vieŢuieste cuviosul alŢi douăzeci de ani si ajungand culmea nepătimirii, incat putea fi socotit mai presus de om, a adormit in pace.

Tot in această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viaŢă e arătată in Noul Limonariu.

Sfanta Maică MuceniŢă Filoteia s-a născut in Atena in anul 1522. PărinŢii ei, Syriga si Angelos Benizelos, s-au făcut remarcaŢi nu atat prin eminenŢă si bogăŢie, cat mai ales prin credinŢă. Deseori, blanda Syriga o implora pe Preasfanta Theotokos (= Născătoarea de Dumnezeu) să-i dăruiască un copil. Rugăciunile ei stăruitoare au fost ascultate si asa s-a născut fetiŢa lor, pe care au botezat-o Revula.

PărinŢii si-au crescut fiica in dreapta credinŢă si adancă evlavie pană la varsta de 12 ani cand au dat-o spre căsătorie. SoŢul ei s-a dovedit a fi un om rău si necredincios, care o bătea si o chinuia pe Revula. Ea a indurat cu răbdare chinurile, rugandu-se la Dumnezeu pentru indreptarea soŢului ei.

După trei ani, soŢul Revulei a murit iar ea a inceput să crească duhovniceste prin post, priveghere si rugăciune. Sfanta a infiinŢat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintai Chemat (prăznuit in 30 noiembrie si 30 iunie), iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea in monahism sub numele de Filoteia.

In acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulŢi atenieni fiind făcuŢi sclavi de cotropitorii turci. Sf. Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cat mai mulŢi fraŢi de la sclavie. Odată, patru femei au reusit să fugă de la stăpanii lor turci, care le-au cerut să renunŢe la religia crestină, adăpostindu-se in mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna in chilia sfintei si au bătut-o, după care au dus-o in faŢa guvernatorului si au inchis-o. In dimineaŢa următoare, turcii i-au dat drumul in faŢa unei mulŢimi, ameninŢand-o că dacă nu renunŢă la Hristos va fi tăiată in bucăŢi.

Cand sfanta a hotărat să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulŢime de crestini care i-au impăcat pe judecători si au reusit să o elibereze pe sfantă. Intorcandu-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască in infranare, rugăciune si priveghere, dobandind darul facerii de minuni. Sfanta a construit o altă mănăstire in Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit in viaŢă ascetică alături de surorile ei.

In ajunul praznicului Sfantului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sf. Filoteia si au torturat-o, lăsand-o mai mult moartă decat vie si plină de sange. Plangand de durere, surorile mănăstirii au luat trupul insangerat al sfintei muceniŢe si l-au dus la Kalogreza, unde s-a stins din viaŢă la 19 februarie 1589.

La scurt timp după moartea sa, moastele Sfintei MuceniŢe Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri