Februarie 15


15 Februarie


15- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea sfantului apostol Onisim, ucenicul sfantului apostol Pavel.

Acest sfant a fost sluga lui Filimon romanul, căruia fericitul Pavel apostolul i-a scris o epistolă. Onisim făcandu-se ucenic si slugă apostolului, după săvarsirea din viaŢă a apostolului, a fost prins si adus inaintea lui Tertul, eparhul Romei, care l-a trimis la Puteoli. Si venind acolo Tertul si afland pe Onisim stand tare in credinŢa lui Hristos, intai l-a bătut cumplit cu toiege, iar după aceea i-a sfăramat fluierele picioarelor; si astfel l-a scos din viaŢa aceasta desartă.

Tot in această zi, pomenirea sfantului mucenic Maior, care, bătut fiind, s-a săvarsit.

Acest mucenic a trăit pe vremea impăraŢilor Maximilian si DiocleŢian si a fost ostas in ceata numită a mavrilor. Dar pe cand se afla in cetatea Gazei a fost parat la ighemonul de acolo că este crestin. InfăŢisandu-se la judecată, si mărturisind pe Hristos Dumnezeul său, a fost bătut fără de milă sapte zile atat de cumplit, incat treizeci si sase de ostasi se schimbau bătandu-l. Iar sangele din trupul său curgea ca un parau, incat a inrosit pămantul de acolo. Deci vitejeste pătimind mucenicul lui Hristos niste chinuri atat de mari, din ostăsească randuială de pe pămant, a mers după cuvintele lui David, in randuiala ostăsească din cer, dandu-si sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Tot in această zi, pomenirea părintelui nostru Eusebiu.

De unde a fost si din ce părinŢi s-a născut acest cuvios, istoria sa nu arată. Numai aceasta se stie despre el: că prin sihăstrestile sale osteneli a castigat cerul ca patrie. Astfel, mai intai s-a dus la o mănăstire unde s-a făcut monah. Apoi s-a suit in varful unui munte, si acolo si-a făcut o mică ingrăditură de pietre, inăuntrul căreia se nevoia fericitul fără acoperămant sau umbrire. Avea o haină de piele, iar hrana lui era năut si bob muiat; cate odată manca si smochine uscate. Dar atat de tare s-a nevoit din inceput pană la sfarsit, incat si după de a ajuns la adanci bătraneŢi si i-au căzut aproape toŢi dinŢii, nu si-a schimbat nici hrana, nici locuinŢa, ci vitejeste suferea suflările vanturilor celor potrivnice, avand faŢa zbarcită si carnea trupului uscată, incat nici braul nu putea sta pe mijlocul lui, ci cădea jos, de vreme ce carnea de sub mijlocul său era topită, ca si oasele, despre amandouă părŢile mijlocului. Si fiindcă veneau mulŢi la el si-i tulburau linistea, s-a dus la o sihăstrie ce era aproape si făcandu-si o ingrăditură, in unghiul zidului, se nevoia acolo după obisnuita sa nevoinŢă. Se mai spune despre el că toate cele sapte săptămani ale marelui Post manca numai cincisprezece smochine uscate, desi era chinuit de o nespusa boală. Cu asemenea osteneli a vieŢuit peste nouăzeci de ani si apoi s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri