Februarie 14


14 Februarie


14- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru AuxenŢiu, cel din munte.

Cuviosul AuxenŢiu a trăit pe vremea impărăŢiei lui Teodosie cel Mic, si se trăgea cu neamul din Răsărit. Era om invăŢat si imbrăŢisand viaŢa monahală s-a suit pe muntele ce se găseste in faŢa Oxiei; era răbdător foarte in nevoinŢe, avand credinŢa cat se poate de dreaptă. A infruntat puternic păganătatea ereticilor Eutihie si Nestorie. Si primind hotărarile sinodului al patrulea de la Calcedon, a ajuns vrednic de cinste inaintea impăraŢilor si a tuturor celor ce veneau in legătură cu el, luminat la faŢă cu darul cel dumnezeiesc, si revărsa in toate zilele izvoare de minuni si de tămăduiri celor ce veneau la dansul. Si adormind in pace, a fost asezat in sfanta biserică zidită de dansul.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Maron.

Cuviosul acesta imbrăŢisand viaŢa sub cerul liber, s-a dus pe varful unui munte ce era cinstit in chip deosebit de elinii cei vechi; si afland acolo un templu al demonilor, zidit de aceia, l-a sfinŢit lui Dumnezeu si a locuit acolo, făcandu-si un mic cort sub care numai arareori intra. Fericitul vieŢuia cu mari osteneli, dar nemulŢumindu-se cu acestea, altele si mai mari a aflat. Iar Dătătorul de plată, Dumnezeu, după măsura ostenelilor lui, i-a dat si măsura darului Său. Căci se puteau vedea boli stingandu-se la rugăciunea lui, cutremur contenind si demoni izgoniŢi cu singură rugăciunea lui. El a făcut multe mănăstiri, pe mulŢi prin nevoinŢe aducandu-i la Dumnezeu. In felul acesta sarguindu-se spre dumnezeiasca lucrare si vindecand sufletele impreună cu trupurile, după o scurtă boală, s-a mutat din viaŢă la pace.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Avraam.

Acest cuvios a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare si era din cetatea Cirului in care s-a născut, a crescut si a adunat bogăŢia petrecerii si bunătăŢii sihăstresti. Căci cu atata priveghere si stare de toată noaptea si cu postire si-a omorat trupul său, incat a rămas mulŢi ani nemiscat, neputand umbla. Afland că langă muntele Libanului era un loc plin de idoli, s-a dus acolo si, luand o casă cu chirie, s-a odihnit mai intai trei zile, iar in a patra zi a iesit linistit. Si fiind prins de inchinătorii la idoli de acolo, a fost ingropat in Ţărană; apoi i s-a poruncit să fugă departe de-a colo. Dar, intamplandu-se că au venit atunci cei ce strangeau dajdia, care o băteau fără de milă pe locuitori cerandu-le impărătestile dări, sfantul milostivindu-se, a plătit acele dări la cei ce le strangeau, si apoi a scăpat de bătăi pe chinuitorii săi. Văzand aceasta, toŢi se minunau de iubirea de oameni a cuviosului. Deci din asemenea pricină făcandu-se crestini, indată au zidit si biserică si l-au silit pe el să le fie preot; iar cuviosul făcandu-se preot, a sezut acolo trei ani si bine povăŢuindu-i pe ei către buna cinstire de Dumnezeu si intărindu-i, iarăsi s-a intors la chilia sa, lăsandu-le in locul său un alt preot. Cu acest fel de bune si lui Dumnezeu plăcute fapte strălucind cuviosul a ajuns episcop al Careei, o cetate in Palestina, plină de idoli. Ducandu-se acolo cu nenumărate osteneli, si cu de Dumnezeu insuflate invăŢături, a intors pe locuitori la buna cinstire de Dumnezeu in scurtă vreme si i-a adus Domnului, prin faptă mai intai invăŢandu-i. Iar impăratul Teodosie, incunostiinŢat de cele despre el, l-a chemat la Constantinopol. Deci ducandu-se acolo, si puŢină vreme vieŢuind, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Iar trupul său, preabinecredinciosul impărat Teodosie, cu mare cinste l-a trimis in cetatea Careei.

Tot in această zi, pomenirea sfantului Filimon, episcopul Gazei.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului noul mucenic Gheorghe croitorul, Metilineanul, care a suferit mucenicia in Constantinopol, la anul 1693.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri