Februarie 13


13 Februarie


13- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a treisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Martinian.

Preacuviosul Martinian a fost din Cezareea Palestinei si a inceput sihăstrească trăire pe cand era in varstă de optsprezece ani, petrecand prin pustii si prin munŢi. Si plinind in sihăstrie douăzeci si cinci de ani, printre alte multe ispite a fost supus si la această ispită a celui viclean: o femeie desfranată, imbrăcanduse in haine de om sărac, a venit la muntele acela unde se găsea sfantul; si dacă a inserat, a inceput a plange, ca si cum adică s-ar fi rătăcit si s-ar fi temut să nu o mănance fiarele, dacă ar rămane afară. Deci se ruga de sfant să o primească inăuntru in chilie si să nu o lase să fie mancată de fiare. Iar el văzand că nu este cu putinŢă a o lăsa afară, a primit-o inăuntru, si el se duse in chilia cea mai ascunsă a lui. Iar dimineaŢa, văzand-o cuviosul schimbată la infăŢisare (căci purta acum imbrăcăminte femeiască frumoasă, cu care se impodobise peste noapte), a intrebat-o cine este si pentru ce a venit acolo. Dar ea, fără de rusine, a zis: pentru tine! Si defăimand viaŢa sihăstrească, si adăugand că toŢi drepŢii cei de sub Lege s-au bucurat de petrecerea laolaltă cu femeile, il indemna să se apropie de ea. Cuviosul puŢin cate puŢin indemnandu-se si subjugat fiind, era gata să cadă in păcat; dar gandindu-se in ce chip ar putea rămane ascunsă fapta aceasta dacă ar săvarsi-o, mai inainte de a cădea in păcat, a fost tras inapoi de la cădere, prin dumnezeiescul har. Si, aprinzand multe găteje, a sărit in mijlocul focului, dojenindu-se si zicandu-si: de vei putea să rabzi, Martiniane, focul gheenei, lăsandu-te in voia poftei rusinoase, supune-te femeii. Si asa arzandu-se pe sine si smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care se inŢelepŢise văzand acestea, a trimis-o la mănăstire. Iar el, vindecandu-se de rănile focului si fiind dus cu barca de un corăbier, a ajuns la o stancă din mare, care era depărtată de uscat cale de o zi, si a locuit zece ani acolo, fiind hrănit de acel corăbier. Si iarăsi a plecat si de acolo, pentru că o fată scăpată pe o scandură dintr-un naufragiu a ajuns pană la stanca pe care se găsea el. Cuviosul scoŢand-o din mare, a plecat de acolo zicand că nu poate sta laolaltă iarba uscată cu focul. Si sărind in mare, cu ajutorul unor delfini, care l-au luat pe spate, a ajuns la uscat. De acolo a trecut prin mai multe cetăŢi zicand: fugi Martiniane, ca nu cumva iarăsi să te ajungă ispita (căci asa hotărase să-si petreacă si cealaltă rămăsită a vieŢii), a sosit la Atena. Si aici a adormit in Domnul, invrednicindu-se a fi ingropat cu mare cinste de episcopul locului si de tot poporul. Iar despre cele două femei, se zice că: cea dintai s-a dus la mănăstire si trăind acolo in curăŢie, s-a invrednicit de a face minuni; iar cea de a doua, a rămas pe acea stancă din mare pană la sfarsitul vieŢii, imbrăcată cu hainele bărbătesti, pe care i le-a dat corăbierul.

Tot in această zi, pomenirea sfinŢilor apostoli si mucenici Achila si Priscila.

Sfantul Achila era cizmar de meserie, si auzind de sfantul apostol Pavel, s-a dus la el, impreună cu soŢia sa Priscila. Si fiind botezaŢi amandoi de dansul, au rămas pe langă el slujindu-l si urmandu-l prin toate orasele si satele si impreună primejduindu-se in toate ispitele. Si atat i-a iubit pe ei marele apostol Pavel, pentru bunătatea lor, si pentru credinŢa cea intru Hristos, incat si pomeneste de ei in epistolele sale. Deci astfel bineplăcand lui Hristos si apostolului, si multe minuni săvarsind, mai in urmă au fost prinsi de necredinciosi si li s-au tăiat capetele. Si asa mutandu-se din cele de pe pămant, locuiesc in ceruri.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei.

Acest sfant a trăit pe vremea impărăŢiei lui Iraclie, si a fost arhiepiscop al Alexandriei, inainte de sfantul Ioan cel milostiv. El a făcut multe minuni, printre care si pe aceasta: preacuviosul papă Leon, scriind pentru Sinodul din Calcedon Epistola ortodoxiei, iar cuviosul Evloghie citind-o, nu numai că a lăudat-o si a primit-o, ci si tuturor a propovăduit-o. Dumnezeu vrand să-i mangaie pe amandoi, a trimis inger in chipul arhidiaconului lui Leon, mulŢumind sfantului Evloghie că a primit arătata epistolă. Iar Evloghie vorbea cu ingerul lui Dumnezeu, ca si cu un om, socotindu-l că este diaconul papii. Si după ce ingerul s-a făcut nevăzut de la el, acesta mulŢumind si mai mult lui Dumnezeu pentru minune, in mainile Sale si-a dat sufletul.

Tot in această zi, pomenirea a doi sfinŢi: un tată si un fiu, care, fiind răstigniŢi pe cruce, s-au săvarsit.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului Simeon, ctitorul Mănăstirii Hilandar din Athos, care a trăit pe la anii 1190, si care in pace s-a săvarsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri