Riscul de tuberculoza si alte boli pulmonare


Riscul de tuberculoza si alte boli pulmonare

Desi tuberculoza pulmonara este o boala infectioasa (transmisibila), data de un microb bine cunoscut (mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch), totusi fumatul contribuie si el atat la aparitia cat si la agravarea si raspandirea acestei boli.

Statistici facute pe un numar de bolnavi de tuberculoza pulmonara arata la ei o proportie net mai mare de fumatori si fumatoare decat in populatia sanatoasa (Lowe). Este foarte posibil ca fumatul intervine atat prin scaderea capacitatii de aparare impotriva germenilor tuberculozei, cat si – dupa opinia lui Lowe – prin favorizarea reactivarii unor leziuni, datand adeseori din copilarie.

In acelasi timp fumatul creste si riscul de agravare si de fatalitate a leziunilor tuberculoase. Cercetari experimentale efectuate in Institutul de Ftiziologie au aratat ca „iepurii fumatori” fac forme de tuberculoza net mai extinse si cu o evolutie mai grava (Anastasu, Jeana Ioanescu, 1980). Pe un studiu al cazurilor de deces prin tuberculoza (peste 3000 de cazuri), in timp ce la nefumatori s-a constatat o fatalitate de 3,32%, la fumatorii de pana la 20 de tigarete pe zi acesta a fost de 12,5%, iar la cei de mai mult de 20 de tigarete pe zi de 20% (Campbell, 1970). Si mortalitatea tuberculoasa, de 3-4 ori mai mare la barbati decat la femei, este atribuita in principal fumatului, mai frecvent la primii decat la acestea din urma.

Bolnavii de tuberculoza fumatori au de asemenea un risc crescut de a face diverse „sindroame posttuberculoase”: bronsite, distrofii pulmonare, etc., ca si, desigur, un risc crescut de asociere cu un cancer bronhopulmonar. In afara de aceasta, prin faptul ca determina o bronsita tabagica cu expectoratie crescuta, fumatul la bolnavii de tuberculoza creste riscul de contagiozitate a acestora si deci si riscul de raspandire a bolii, prin eliminarea mai frecventa a bacililor la exterior.

O alta boala pulmonara cu risc mai crescut la fumatori decat la nefumatori este si silicoza, data de inhalarea prafului de bioxid de siliciu (SiO2) in minele cu roci tari sau in alte meserii in care se lucreaza cu pietre de cuart. Anchetele efectuate in acest sens sun foarte concludente (Hummler, 1968). Riscul crescut de silicoza al minerilor fumatori se explica tot prin  alterarea mecanismelor de aparare si epurare locala, in special prin scaderea puterii de fagocitate a macrofagelor alveolare sub actiunea substantelor toxice din fumul de tigarete.

Silicoza, la randul ei, ducel a cresterea riscului de tuberculoza prin blocarea cu praf de siliciu a acelorasi macrofage alveolare, care au un rol important in distrugerea bacililor tuberculosi patrunsi in plaman.

Fumatorii mai vechi de 20 de ani prezinta de asemenea un risc crescut, aproximativde 9 ori mai mare decat la nefumatori (Weiss, 1969), de a face fibroze pulmonare difuze ireversibile, decelabile la examenul RF si putand avea repercursiuni negative si asupra functiei respiratorii. Astfel de fibroze au fost relatate, chiar cu prioritate, si la oi, sub denumirea de „pneumoconioze neprofesionale” (Lupu si Velican, 1955) si reproduse si experimental.

Se admite ca fumatorii prezinta un risc crescut de a face si alte boli pulmonare cum sunt distrofiile buloase, supuratiile pulmonare s.a., fapt explicabil prin deteriorarea anatomica si functionala a plamanului, determinata de fumatul intensiv si indelungat.

Anunțuri