Februarie 6


6 Februarie


6- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a sasea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vucol, episcopul Smirnei.

Acest sfant, din tanăra sa varstă păzindu-se pe sine curat, s-a făcut vas al Sfantului Duh. De aceea de Hristos iubitul si dumnezeiescul Ioan, cel de Dumnezeu cuvantător, aflandu-l iscusit si vrednic, l-a hirotonit episcop si păstor ales al Bisericii din Smirna. Ca episcop, călăuzit fiind de lumina Duhului Sfant, lumina pe cei ce se aflau in intunericul rătăcirii; iar prin sfantul botez, ii făcea fii ai luminii, mantuindu-i de neimblanzitele fiare, adică de sălbaticii si intunecaŢii demoni. Mai inainte de a se săvarsi din viaŢă a hirotonit urmas, in locul său, in această cetate, si păstor si dascăl al oilor celor cuvantătoare, pe fericitul Policarp. Si asa s-a mutat către Domnul. Cinstitul său trup a fost ingropat in pămant, iar Dumnezeu a făcut sa crească un copac la care isi găsesc tămăduire pană astăzi, cei ce se apropie de el, cu credinŢă.

Tot in această zi, pomenirea sfantului mucenic Iulian, cel din Emesa.

Acest mucenic era din cetatea Emesei. Pe cand se găsea in floarea varstei, vrand să-si arate credinŢa in Dumnezeu, a găsit cu cale să poarte grijă intocmai ca un doctor de trupurile oamenilor, ingrijindu-se in acelasi timp si mai mult de sufletele lor, incat era deopotrivă doctor si al trupurilor si al sufletelor. Cand, pe vremea impărăŢiei lui Numerian, au fost prinsi episcopul Silvan, Luca diaconul si Mochie anagnostul si au fost osandiŢi de inchinătorii la idoli a fi daŢi pradă fiarelor, in timp ce acestia erau dusi la locul de chin, sfantul Iulian, intampinandu-i, s-a inchinat lor. Dar fiind prins si el, după moartea acelora, i sau bătut piroane de fier in cap, in maini si in picioare, si asa precum se afla cu piroanele infipte in el, a fost inchis, intr-o pesteră, unde si-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot in această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici, Fausta, Evilasiu si Maxim.

Sfanta Fausta a trăit pe vremea impăratului Maximian si era din cetatea Cizicului. Avea părinŢi bogaŢi si piosi, iar după moartea lor a rămas stăpană pe multă bogăŢie. Dar nici tinereŢea varstei, nici inselăciunea bogăŢiei nu au despărŢit-o de faptele cele bune; ci s-a păstrat in nestricăciune, in post si in rugăciune, avand pururea gandul la dumnezeiestile Scripturi. Vestea despre ea ajungand pană la impărat, a fost trimis la ea un oarecare Evilasiu, care făcea parte dintre cei mai alesi bărbaŢi ai senatului, ca să o induplece să jertfească idolilor, iar dacă nu se va lăsa induplecată, să o arunce in mare. Acela intrebuinŢand faŢă de ea toată cercarea chinurilor, si văzand-o că s-a izbăvit in chip minunat din ele, si că făcea minuni, a crezut in Hristos. Apoi a fost trimis Maxim eparhul la Evilasiu si la sfanta Fausta. Acela i-a supus pe amandoi la chinuri cumplite, dar prin minuni si prin rugăciuni mucenicesti, a crezut si acesta in Hristos. Apoi intrand, impreună cu cei doi de bună voie in cazanul pe care-l pregătise pentru sfinŢi, din porunca impăratului, si-au săvarsit toŢi lupta, luandu-si sfarsitul prin foc.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Varsanufie, „Marele Bătran”, si a cuviosului Ioan, cel numit „Proorocul”, ucenicul sfantului Varsanufie.

Sfantul Varsanufie cel Mare si Ioan Profetul au trăit in timpul secolului al VIlea, in timpul domniei impăratului Iustinian I (483-565). Ei au dus o viaŢă ascetică in mănăstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, langă orasul Gaza.

Sf. Ioan, discipol al Sf. Varsanufie, a locuit intr-o chilie in afara mănăstirii Avvei Seridus timp de 18 ani pană la moartea sa. Sf. Ioan l-a imitat pe invăŢătorul său in virtute, viaŢă ascetică si folosirea tăcerii. Datorită darului inaintevederii cu care era invrednicit, sfantul era numit „profetul”.

Există manuscrise cu date despre viaŢa, faptele si darurile cu care erau inzestraŢi SfinŢii Varsanufie si Ioan, care au fost traduse pe vremea Sf. Paisie Velicicovschi (prăznuit la 15 noiembrie) in limbile romană si slavonă. Manuscrisele au fost traduse in limba rusă si publicate in secolul al XIX-lea de părinŢii Mănăstirii Theotokos – Optina. O sută din „scrisorile” acestea de răspuns la problemele monahilor din comunitatea sa se găsesc in volumul 11 din Filocalia romanească, in traducerea Părintelui Dumitru Staniloae .

InvăŢăturile SfinŢilor Varsanufie si Ioan arată deslusit perfecŢiunea lor duhovnicească si dragostea pentru oameni, dar conŢin prea puŢine elemente despre viaŢa lor.

După ce a petrecut timp indelungat in izolare, pană la moartea Sf. Ioan Profetul si după aceasta, Sf. Varsanufie s-a dedicat celor din jur, povăŢuindu-i pe calea mantuirii, după cum mărturiseste Avva Dorotei (prăznuit la 5 iunie). Sf. Varsanufie răspundea celor ce intrebau, prin Sf. Ioan, uneori cerandu-i lui să dea răspunsuri. Alteori il ajuta Avva Seridus (prăznuit la 13 August), care-si nota răspunsurile sfantului.

In răspunsurile celor doi sfinŢi, care erau indrumători de viaŢă spirituală nu numai pentru contemporani ci si pentru generaŢiile următoare, se vede foarte clar induhovnicirea lor crescandă, „din putere in putere”.

Nu stim cand a ajuns Sf. Varsanufie la mănăstirea Avvei Serid (Seridus) si nici nu stim nimic despre casa si familia Sf. Ioan Profetul. Ascultand poveŢele Sfantului Varsanufie, Ioan a atins culmile perfecŢiunii, asemănandu-i-se intru totul mentorului său. Din smerenie, Ioan ii indruma spre Avva Varsanufie pe cei care veneau să ceară cuvinte de folos de la el.

Sf. Ioan a prevăzut si a proorocit o mulŢime de lucruri, pană si data morŢii sale, la o săptămană de la moartea Avvei Seridus. Avva Elian, tanărul egumen al acestei mănăstiri, l-a implorat pe Ioan să rămană cu el incă două săptămani ca să-l inveŢe cum să conducă mănăstirea. Sf. Ioan i-a indeplinit rugămintea si s-a stins din viaŢă două săptămani mai tarziu.

Sf. Varsanufie cel Mare a trăit mai mult decat discipolul si prietenul său dar a imbrăŢisat tăcerea refuzand să mai dea răspunsuri oamenilor.

Despre cuviosul Părintele nostru Varsanufie se spune că era unul din acei puŢini pentru care Ţinea Dumnezeu lumea in timpul său, fiind supranumit „Marele Bătran”. A trecut la Domnul pe la anul 540, in chip minunat.

Acesti doi sfinŢi au lăsat mostenire cartea mantuitoare de suflete numită INDREPTAR DE VIAłĂ SPIRITUALĂ: RĂSPUNSURI LA INTREBĂRILE DISCIPOLILOR de către SfinŢii Monahi Varsanufie si Ioan, care a fost foarte cunoscută printre sfinŢii, asceŢii si scriitorii generaŢiilor următoare, după cum arată scrierile Sf. Teodor Studitul (11 noiembrie si 26 ianuarie), ieromonahului Nikon Chernogorets (+1060) său Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit pe 12 Martie).

Tot in această zi, pomenirea cuviosului Ioan, cel din cetatea Lico, care in pace s-a săvarsit.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Fotie mărturisitorul, cel intocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului.

Sfantul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, „farul departe luminător al Bisericii”, a trăit in secolul IX, intr-o familie de crestini zelosi. Tatăl său, Serghie, a murit ca martir apărand sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educaŢie excelentă si, datorită faptului că familia lui aparŢinea casei imperiale, el a ocupat funcŢia de prim secretar de stat in Senat.

Contemporanii săi spuneau despre el: „Avea cunostinŢe remarcabile in aproape toate stiinŢele vechi, incat, pe bună dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor.”

Mihail, tanărul succesor la tron, impreună cu Sf. Chiril, viitorul iluminător al slavilor, au fost instruiŢi de el. CredinŢa lui crestină puternic inrădăcinată l-a ferit pe Sf. Fotie de seducŢia sarmului vieŢii de la palat, tanjind cu tot sufletul său după viaŢa de călugărie.

In 857 Bardas, care a condus impreună cu Impăratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscand credinŢa si vastele cunostinŢe ale lui Fotie, i-au spus impăratului că el ar fi vrednic să ocupe tronul arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie si a trecut prin toate rangurile clericale in 6 zile. In ziua Nasterii Domnului a fost sfinŢit episcop si ridicat la tronul patriarhal. In scurt timp insă au apărut tulburări in cadrul Bisericii datorita inlăturării Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, in care s-a retras Ignatie si a fost instalat Fotie ca Patriarh.

Papa Nicolae I, care-si trimisese acoliŢii la sinod, a crezut că prin recunoasterea lui Fotie ca patriarh, il va putea subordona lui. Dar cand noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a anatemizat pe Fotie intr-un sinod roman.

Sf. Fotie a fost un luptător ferm impotriva intrigilor papale si ale schimbărilor din cadrul Bisericii de Răsărit, pană la sfarsitul vieŢii sale. In 864, Bulgaria s-a convertit de bună voie la crestinism. PrinŢul bulgar Boris a fost botezat de insusi Sf. Fotie. Mai tarziu, sfantul a trimis preoŢi si un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. In 865, SfinŢii Chiril si Metodie au fost trimisi să propovăduiască pe Hristos in limba slavonă. Cu toate acestea, partizanii papei i-au incitat pe bulgari impotriva misionarilor ortodocsi. SituaŢia dezastruoasă din Bulgaria s-a agravat o dată cu invazia germanilor din cauza cărora au fost nevoiŢi să ceară ajutor din vest, iar prinŢul bulgar l-a rugat pe papă să-si trimită episcopii. Cand au ajuns in Bulgaria, trimisii papali au inceput să inlocuiască credinŢa si practicile ortodoxe cu invăŢătura si obiceiurile latinesti. Sf. Fotie, ca ferm apărător al dreptăŢii si demascator al falsităŢii, a scris o enciclică prin care i-a informat pe episcopii de răsărit despre acŢiunile papei, explicand că diferenŢele dintre biserica romană si cea ortodoxă nu constau doar in ritual, ci si in confesiunea credinŢei. Astfel s-a convocat un sinod in care s-a cenzurat aroganŢa celor din vest. In 867, Vasile Macedoneanul a pus mana pe tronul imperial, asasinandu-l pe impăratul Mihail. Sf. Fotie a denunŢat crima si nu i-a permis acestuia să se impărtăsească cu Sfintele si Dumnezeiestile Taine. Drept aceea, Sf. Fotie a fost inlăturat de la tronul patriarhal si inchis in mănăstire sub pază, iar Ignatie a fost readus ca patriarh in locul său.

Sfantul Sinod din 869 s-a intrunit pentru a cerceta atitudinea Sfantului Fotie. La sinod au participat reprezentanŢi ai papei, care au cerut ca toŢi cei prezenŢi să semneze un document (Libellus) prin care să-l condamne pe Fotie si să recunoască supremaŢia papei. Episcopii de răsărit nu au fost de acord cu asa ceva si s-au certat cu delegaŢii papei. Chemat la sinod, Sf. Fotie a primit toate acuzaŢiile in tăcere. Doar cand judecătorii l-au intrebat dacă se căieste pentru cele făcute, el a răspuns: „De ce vă credeŢi judecători?” După lungi dispute, acuzatorii lui Fotie au iesit victoriosi. Chiar dacă nu aveau motive pentru acuzaŢiile făcute, ei i-au anatemizat atat pe patriarhul Fotie cat si pe episcopii care l-au apărat. Sfantul a fost condamnat la 7 ani de inchisoare si, conform propriei lui mărturii, I-a mulŢumit lui Dumnezeu pentru răbdarea cu care si-a indurat judecătorii.

In tot acest timp, clerul latin a fost expulzat din Bulgaria iar Patriarhul Ignatie sia trimis episcopii acolo. In 879, la doi ani de la moartea Patriarhului Ignatie, s-a convocat un alt sinod (considerat de mulŢi ca al optulea sinod ecumenic) in care Sf. Fotie a fost, din nou, numit ca arhipăstor recunoscut legal al Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan al VIII-lea, care l-a cunoscut personal pe Fotie, a declarat prin trimisii săi ca deciziile papei de dinainte au fost anulate. Sinodul a recunoscut caracterul neschimbat al Crezului de la Niceea – Constantinopol, respingand conceptul fals de „filioque” si recunoscand independenŢa si egalitatea ambelor tronuri si ambelor biserici, cea de vest si cea de răsărit. Consiliul a decis renunŢarea la ritualurile si invăŢăturile latine din biserica bulgară introduse de clerul roman.

Sub succesorul impăratului Vasile, Leo, Sf. Fotie a suferit din nou din cauza falselor acuzaŢii, fiind acuzat că vorbeste impotriva impăratului. In 886 a fost deposedat din nou de Scaunul său si si-a incheiat cursul vieŢii in anul 891. A fost inmormantat la mănăstirea Eremia.

Biserica Ortodoxă il venerează pe Sf. Fotie ca pe un „stalp si fondator al Bisericii,” un „ghid inspirat pentru ortodocsi” si un teolog inŢelept care a lăsat in urmă o mulŢime de lucrări in care demască erorile latinilor, respinge ereziile distrugătoare de suflete, explică Sfanta Scriptură si explorează multiplele aspecte ale CredinŢei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri