Februarie 12


12 Februarie


12- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a douăsprezecea, pomenirea celui intre sfinŢi părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari.

Pentru bunătatea cea desăvarsită si dragostea curată ce avea către Hristos, sfantul Meletie, era foarte iubit de mulŢi. Astfel chiar de la inceputul activităŢii sale, cand intră in cetate, in ziua hirotoniei sale, manaŢi fiind oamenii de dragostea ce aveau către dansul, il chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinŢi chiar si numai prin intrarea lui. Dar nici nu implinise treizeci de zile in cetate, că a si fost izgonit de către vrăjmasii adevărului, care cu ingăduinŢa lui Dumnezeu au induplecat pe impărat la aceasta. Iar după această izgonire, intorcandu-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Si iarăsi in urma unor scrisori impărătesti a fost poftit să meargă tocmai in Tracia. Acolo s-au adunat si alŢi episcopi din multe părŢi ale lumii, chemaŢi fiind si ei cu scrisori impărătesti, că incepeau Bisericile lui Dumnezeu să dobandească pacea si linistea, mantuindu-se de iarna cea indelungată a prigoanei. Atunci deci, arătandu-se acolo marele Meletie, care era cinstit in chip deosebit de toŢi, si-a dat sufletul său in mainile lui Dumnezeu, adormind in pace, in pămant străin. Pe acest fericit si dumnezeiescul Ioan Gură de Aur si Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

Tot in această zi, pomenirea preacuvioasei Maria, care si-a schimbat numele in Marin.

Această cuvioasă schimband hainele femeiesti, s-a imbrăcat bărbăteste si in loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Si intrand in mănăstire impreună cu tatăl ei cel după trup, care se numea Eugeniu, s-a tuns monah, si slujea impreună cu monahii cei mai tineri, fără să se cunoască nicidecum că este femeie. Odată, găzduind la o casă de oameni, impreună cu alŢi fraŢi a fost parată că a stricat fecioria fiicei găzduitorului. Ea a primit cu mulŢumire clevetirea aceea si ocara si a mărturisit că făcuse păcatul, pe care de fapt nu-l făcuse. Pentru aceea a fost izgonită din mănăstire si timp de trei ani s-a necăjit, fericita, hrănind pruncul acela pe care nu-l născuse ea. Cand, mai tarziu, a fost primită din nou in mănăstire, avea cu sine si pruncul acela din desfranare, care era de parte bărbătească. Dar adevărul nu a intarziat să se arate. Căci murind, s-a cunoscut că era femeie. Iar fiica găzduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuită de un demon rău, si silită in cele din urmă să mărturisească, cum că a fost stricată de un ostas si de aceea igumenul si monahii care mai inainte numeau pe cuvioasa Maria ticăloasă, atunci au numit-o fericită si de multă cinstire au invrednicit-o.

Tot in această zi, pomenirea precuviosului părintelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Acest sfant, trăgandu-se după tată din Asia, iar după mamă din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a imbrăŢisat, l-a hrănit, l-a văzut dezbrăcandu-se de scutecele maicii sale si crescand in varstă, l-a invăŢat Sfintele Scripturi, iar in urmă l-a castigat si păstor al ei. Cand a imbrăŢisat viaŢa monahală si a dat dovadă de multă bărbăŢie in aducerea la indeplinire a acestei filozofii practice, impotriva voinŢei lui a fost hirotonit preot si făcut igumen al mănăstirii. De atunci inainte el a urmărit cu si mai multă ravnă privegherea, postul si stăruinŢa in rugăciune, incat a făcut si pe tatăl său să imbrace haina monahală. Si astfel luand prilej, săvarsea milostenia cu amandouă mainile, după cum zice proverbul. Odată, pe cand sfantul trecea printr-un loc stramt si impărŢea milostenie, i s-a arătat cineva care Ţinea in maini o mare legătură plină cu galbeni si care i-a zis: ia aceasta si să o cheltuiesti cu săracii. Si mana aceluia se vedea Ţinand galbenii, iar la faŢă era cu neputinŢă de văzut cel ce ii intindea legătura cu bani. Cu acest fel de bunătăŢi era imbogăŢit acest minunat părinte. Pentru aceasta venind vremea cand se căuta arhiereu pentru cetatea cea impărătească, prin hotărarea sfantului sinod si a impăratului, sfantul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului. După aceea, ca si cum ar fi fost intraripat de puterea Duhului Sfant, cu toate că trupul ii era bătran, vizita toate bisericile orasului, cu toată ravna si cu rugăciuni imblanzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau dărăpănate de vechime; da cu imbelsugare cele de nevoie clericilor si anagnostilor celor lipsiŢi si mangaia multe mii de săraci, cu dare de grau si cu milostenii. Si astfel făcandu-se pricinuitor multora de mult bine si minuni prea mari săvarsind, la adanci bătraneŢi, s-a mutat către Domnul.

Tot in această zi, pomenirea sfinŢilor Satornic si Plutin, care de sabie s-au săvarsit.

Tot in această zi, pomenirea sfantului noului mucenic Hristea grădinarul, care a mărturisit in Constantinopol, la anul 1748, si a murit de sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri