Februarie 5


5 Februarie


5- Februarie - unsufletortodox


In această lună, ziua a cincea, pomenirea sfintei muceniŢe Agata.

Sfanta Agata (sau Agatia) era din cetatea Panormos din insula Sicilia. Ea strălucea prin frumuseŢe trupească, prin nevinovăŢie si prin podoabă sufletească, si era foarte bogată.

In vremea impăratului Decius a fost adusă inaintea ighemonului Cvintian iar acesta a dat-o, mai intai unei oarecare femei necredincioase, ce se chema Afrodisia, ca să o intoarcă de la credinŢa in Hristos. Dar Agatia se Ţinea tare in credinŢă si dorea mai degrabă să moară cu moarte mucenicească, decat să se lepede de Hristos. Pentru aceasta a fost rău chinuită, si, fiind aruncată in temniŢă, si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se zice că pe mormantul ei ingerul a adus o lespede pe care erau scrise aceste cuvinte: „Cuget cuvios, lucrand in libertate, cinste de la Dumnezeu si patriei mantuire”.

Tot in această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Teodula.

Pe vremea impăraŢilor DiocleŢian si Maximian, a fost trimis in cetatea Azarvei un oarecare bărbat cu numele Pelagiu, pentru ca să dezlănŢuie prigoana impotriva crestinilor. Atunci sfanta, fiind prinsă, a stat inaintea judecăŢii lui Pelagiu. Si mărturisind inaintea tuturor pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost spanzurată de perii capului de un chiparos, si cu niste frigări de fier inrosite in foc i s-au străpuns sanii. Si, zicand ea către ighemonul acela: unde sunt dumnezeii tăi?, arată-mi-i ca să-i cinstesc pe cat imi va fi cu putinŢă, a fost indată coborată si trimisă la templul lui Adrian, care era un templu insemnat si vestit. Sfanta, intrand in templu, a facut rugăciune către Dumnezeu, si sufland asupra statuii lui Adrian, aceasta a căzut jos si s-a sfăramat in trei. Apoi, iesind din templu, a zis către ighemon: intră si dă mană de ajutor dumnezeului tău, Adrian, căci căzand jos s-a sfăramat. Iar el in grabă intrand si văzand statuia sfăramată in trei, zăcand jos, s-a văitat cu multă durere. Cand a ajuns la urechile impăratului ceea ce se intamplase, a fost trimis indată cel mai dintai din oamenii impăratului cu sarcina că de va fi adevărat că s-a sfăramat statuia, să dea pe ighemon să fie sfasiat de fiare. Si afland ighemonul aceasta a ingenunchiat inaintea fericitei Teodula, rugand-o cu lacrimi să se roage Dumnezeului ei, ca să refacă iarăsi statuia cea zdrobită, si să fie asezată la locul unde se găsea; căci dacă se va face aceasta, el insusi va veni la credinŢa lui Hristos si se va face crestin. Atunci sfanta, rugandu-se lui Dumnezeu, indată statuia cea sfăramată, din dumnezeiască poruncă, intreagă s-a asezat la locul ei; si afland-o pe aceasta trimisul impărătesc intreagă, intorcandu-se a dus vestea impăratului, care a poruncit ighemonului prin scrisori să chinuiască pe sfanta Teodula cu multe feluri de chinuri si la amară moarte să o dea.

Deci, ighemonul a poruncit din nou ca sfanta să fie inŢepată cu frigări de fier inrosite in foc si se mania blestematul, văzand-o că nu-i pasa de chinuri. Atunci un oarecare Komentarisie a zis ighemonului: dă-mi mie puterea asupra ei, si de nu o voi pleca să jertfească idolului Adrian, să mi se taie capul. Si i s-a ingăduit lui să facă impotriva sfintei tot ce va voi. Iar acesta a supus-o la grele chinuri, dar sfanta, ridicandu-si ochii minŢii la cer, se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea tărie si răbdare pentru a putea suferi chinurile. Atunci Komentarisie, văzand vitejeasca ei răbdare si dandu-si seama că el isi poate pierde viaŢa, precum spusese mai inainte, poftind pe sfantă la casa sa, o ruga să jertfească impreună cu el idolilor. Atunci sfanta făcand pentru el rugăciune si intărindu-l cu cuvinte dumnezeiesti, la induplecat să se facă el crestin. Si dimineaŢa, Komentarisie infăŢisandu-se, impreună cu sfanta, inaintea ighemonului i-a zis: nu am putut indupleca pe această slugă a adevăratului Dumnezeu, ci mai vartos ea m-a mantuit din intunericul necunostinŢei, apropiindu-mă de Dumnezeu; si luminandu-mi ochii inimii mele, m-a adus Domnului meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Atunci ighemonul aprinzandu-se de manie, a poruncit să se taie acestuia capul cu sabia si trupul să-i fie aruncat in mare. Si asa si-a săvarsit mucenicia sa Komentarisie, in ziua a douăzeci si patra a lunii ianuarie. Iar pe sfanta a poruncit să fie supusă la chinuri si mai grele, pe care ea le-a răbdat, rugandu-se si preaslăvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta ighemonul de nedumerire cuprins, a strigat cu mare glas: Ce voi face cu aceasta care trebuie sa moară de moarte silnică, nu stiu. Si unul din cei ce stăteau in fata, cu numele Voitos, a zis: dă-mi-o mie, că eu nu sunt atat de nebun ca Komentarisie, ca să mă las induplecat si amăgit de ea. Si ighemonul dandu-i-o in primire, acesta a luat-o si a dus-o la casa lui. Dar si acesta primind in inima sa cuvintele fericitei, a luat dumnezeiasca prefacere ca si Komentarisie. Si a doua zi, mergand inaintea ighemonului impreună cu sfanta, a zis: o, ighemonule, află că mă infăŢisez Ţie ca să-Ţi mărturisesc si eu că Hristos este Dumnezeu adevărat; nădejdile pe care tu le-ai pus in făgăduinŢele mele sunt zadarnice, căci mai bine este să răman de minciună, si să mă fac impreună mostenitor cu Hristos, decat Ţinand făgăduiala dată Ţie, să castig gheena focului. Iar Ţie Ţi se cade să dai mulŢumită adevăratului Dumnezeu, Celui ce te-a mantuit pe tine si să te apropii de El, precum ai făgăduit. Căci nu numai că nu Ţi-ai Ţinut făgăduinŢa; ci si nerecunoscător arătandu-te, pe făcătoarea ta de bine la chinuri nesuferite ai dat-o. Asa a vorbit acesta, iar ighemonul a poruncit, să i se taie capul cu sabia. Iar pe fericită a poruncit să fie din nou supusă la aspre chinuri. Si Voitos săvarsindu-si mucenicia prin sabie, s-a mutat către Domnul, iar fericita a fost aruncată intr-un cuptor incins si a primit impreună cu Evagrie si cu Macarie si cu alŢi mulŢi, fericitul sfarsit.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodosie cel din Scopelon.

Acesta era din neam din Antiohia, trăgandu-se din părinŢi străluciŢi si de seamă. Găsind el in muntele cel de langă Cilicia un luminis de pădure, si-a făcut acolo o mică locuinŢă, in care petrecea cu post, cu priveghere si cu ingenunchieri la pămant, avand imbrăcăminte aspră. Nevoindu-se in felul acesta multă vreme a dobandit har si indrăzneală inaintea lui Dumnezeu si scotea din piatră seacă apă. El a ajuns atat de vestit, incat cei care călătoreau pe mare in golful Ciliciei chemau numele lui, ca să se izbăvească de furtună. Cand Ţara Ciliciei a fost prădată de isauri, el a venit la Antiohia, unde, răbdand vitejeste multe chinuri, sa mutat către Domnul.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Polieuct, patriarhul Constantinopolului.

Tot in această zi, pomenirea sfantului mucenic Antonie Atenianul, care a suferit mucenicia in Constantinopol la anul 1674, cand de sabie s-a săvarsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Anunțuri