Smerita inchinare Parintelui Arsenie


SMERITA INCHINARE PARINTELUI ARSENIE

 

Au trecut patru ani de la iesirea de sub tipar a volumului Cararea Imparatiei datorat Parintelui Arsenie Boca, cunoscut indrumator in cele ale duhovniciei, care a reprezentat pentru nenumdrati credinciosi o pretioasa hrana spirituala. Iata, acum apare aceeasi carte intr-o noua editie, fapt care ne bucura pe toti cei care ne dam seama cat de mult poate folosi doritorilor de desavarsire cuvantul unui duhovnic precum Parintele Arsenie.

Personal l-am cunoscut prin 1943 cand student in Teologie fiind, la Facultatea din Bucuresti, o parte din colegi au avut privilegiul de a-l fi descoperit pe Parintele Arsenie. Se bucura de mult prestigiu si era cunoscut ca duhovnic plin de har. Se gasea in acea vreme la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, spre care isi indreptau pasii numerosi crestini doritori de mantuire. Printre acestia s-au numarat destui „teologi” care il frecventau cu asiduitate. N-am avut prilejul sa merg la manastire sa-l intalnesc dar odata a venit el la Facultate cand ne-am intalnit: el un impunator si harismatic monah, eu un tanar timid si lipsit de experienta. Nu mai stiu daca am schimbat mai mult de cateva vorbe. Am ramas insa marcat de privirea sa patrunzatoare si de intreaga infatisare care impunea respect si veneratie. Atunci am simtit dorinta de a urma aceeasi cale a monahismului ca si el, dorinta pe care au si pus-o in aplicare cativa din colegi.

S-au scurs anii care au dus la instaurarea comunismului. In ce ma priveste am pierdut urma Parintelui Arsenie. El a fost dus de Mitropolitul Nicolae Balan sa restaureze Manastirea Prislop din tara Hategului. De acolo a fost alungat in luna mai 1959. $i-a inceput pribegia in Bucuregti, unde a fost angajat la Biserica Sf. Elefterie ca pictor secund pe langa pictorul Vasile Rudeanu, iar in 1961 a fost angajat la atelierul de pictura al Patriarhiei, ca unul ce era inzestrat cu talent in aceasta directie. Eu insumi am strabatut variate etape pana cand Dumnezeu a vrut sa fiu ales Episcop la Arad, eparhie de care depindea Manastirea Prislop. Asa se face ca as fi avut un cuvant de spus in ce priveste refacerea Manastirii Prislop. Atunci, in 1961 insa, acest lucru n-a fost posibil. Am aflat totusi cat de mult dorea Parintele Arsenie sa se reintoarca la manastirea de care se simtea legat. Intre timp am fost ales Mitropolit la Timisoara si vizitand atelierul de pictura al Patriarhiei, l-am reintalnit aici si dupa o scurta convorbire a acceptat sa execute icoana Sfantului Iosif cel Nou de la Partos pentru resedinta mitropolitana.

Apoi n-am mai avut privilegiul sa-l revad. Totusi opresiunea comunista slabind si in fine dictatura celor fara Dumnezeu prabusindu-se, manastirile au putut sa-si reia cursul de odinioara, inclusiv Prislopul cu obstea calugareasca de aici si duhovnicul ei. Popularitatea Parintelui Arsenie crestea, multime de barbati si femei, tineri si varstnici cautandu-l pentru a se adapa din intelepciunea si experienta sa, pentru a-i solicita ajutorul si izbavirea de necazurile cu care se confruntau. Popularitatea si faima sa cresteau tot mai mult. Cand Dumnezeu l-a chemat la Sine, crestinii pe care i-a indrumat si ajutat, dar si cei care numai au auzit de el, au continuat sa-l cinsteasca si sa-i ceara sprijinul venind la mormantul sau.

La ora actuala, fara a exagera, desi exagerari felurite s-au produs, putem spune ca Parintelui Arsenie i se aduce o cinstire populara ca putini altor slujitori ai lui Dumnezeu. Mi-am dat seama de aceasta realitate din contactul cu numerosi credinciosi, ceea ce mi-a redesteptat respectul pentru el resimtit in perioada tineretii, dar si regretul de a nu ma fi putut impartasi de harul ssu pe cand era inca in viata. Iata insa ca a aparut Cararea Impartiei, aceasta minunata carte din cuprinsul careia putandu-ne impartesi fiecare, avem ocazia sa ne imbogatim duhovniceste si sa inaintam pe drumul desavarsirii.

Repet inca o data, Parintele Arsenie Boca s-a impartasit din partea credinciogilor sai, precum se intampla adesea cu cei aflafi in obiectivul lor, de o veneratie care a alunecat si spre exagerari. Nu el le-a provocat si nu el le-a alimentat. Personal era de o sincera modestie si de o exemplara discretie. Greseala admiratorilor a fost nu o data folosita spre a-l denigra. Ramane oricum in veneratia bunilor credinciosi care au in el un bun exemplu de urmator al lui Hristos, iar in opera lui Cararea Imparatiei un bogat izvor de intelepciune. E motivul pentru care indemn pe toti doritorii de perfectiune spirituala sa deschida aceasta carte, fiind siguri ca vor gatsi in paginile ei bogatie de intelepciune.

 

† NICOLAE
Mitropolitul Banatului

Anunțuri