DE LA CARMA MINTII ATARNA


DE LA CARMA MINTII ATARNA…

 

De la inceput e bine si plecam cu cateva lucruri stiute si anume: ca tofi oamenii, fara deosebire, suntem in aceeasi vreme si fiii oamenilor si fiii lui Dumnezeu, (Ioan 1:12-13). Adica, dupa trup suntem fapturi pamantesti, iar dupa duh fapturi ceresti, care insa petrecem,vremelnic in corturi (2 Corinteni 5:1) pamantesti. De la Dumnezeu iesim (1 Ioan 5:19), petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce si ajunge iar Acasa, rotunjind ocolul. Aceasta e cararea.

Unii insa nu se mai intorc…

Sunt cei ce asculta de o vraja vrijmasa, care ii scoate din cale si, cu pofte pieritoare, ii incalceste in lume. Vraja aceea, a pacatului, cu vremea le slabeste mintea si in asa fel le-o intoarce, incat ajung sa zica binelui rau (Isaia 5:20) si raului bine si din fiii lui Dumnezeu se fac vrajmasii lui Dumnezeu. Vremea li se gata, lumina mintii li se stinge… si asa ii prinde noaptea (Ioan 9:4) – moartea – ramasi rataciti de Dumnezeu si neintorsi Acasa.

Aci e toata drama omului cazut intre talhari pe cand se pogora din Ierusalim la Ierihon (Luca 10:30), adica a lui Adam cu toti urmasii, parasind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorat din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a facut datori sa stim: ce suntem, cine ni-s Piarintii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea si, intr-o lume cu viclene primejdii, cum sa ne purtam, cine ne cheama Acasa si cine ne-ntinde momeli ? …Ca, de la carma mintii atarna incotro pornim si unde sa ajungem.

Anunțuri