Riscul de tulburari functionale respiratorii


Riscul de tulburari functionale respiratorii

Tot la limita normalului, fumatorii pot sa prezinte, destul de frecvent si tulburari ale functiei respiratorii propriu-zise, obiectivabile prin testele functionale de specialitate.

Intr-o ancheta de 400 indivizi sanatosi s-au gasit de exemplu la fumatorii obisnuiti o capacitate vitala (CV) semnificativ mai scazuta decat la nefumatori, scaderea fiind in raport cu cantitatea de tigarete fumate. S-au notat de asemenea scaderi ale V.E.M.S.-ului (volumului expirator maxim pe secunda) care denota modificari in permeabilitatea bronsiilor ca si ale ventilatiei maxima scotand in evidenta o limitare a capacitatii de eforturi mai mari (Edelman, 1966). Aceleasi tulburari discrete dar constante s-au gasit si la fosti fumatori, in raport cu anii de fumat si intervalul scurs de la abandonarea fumatului. Cu alte cuvinte si ele sunt reversibile cu timpul, in majoritatea cazurilor, daca fumatul se baandoneaza pana nu este prea tarziu.

Se relateaza, chiar la fumatori tineri si alterarea altor parametri functionali: cresteri ale rezistentei la flux denotand deja modificari in calibrul bronsic (Attinger, 1958); volume pulmonare in general diminuate, semn al unei diminuari a aportului de ser (si oxigen) in plaman (Blackburett, 1959); alterari de distributie a aerului (gazelor) in diversele zone ale pamantului (James, 1970), ca si alterari ale capacitatii de difuziune a gazelor prin membrana alveolo-capilara (Anderson, 1969), cu “volumul de inchidere” crescut (in 24 din 29 fumatori) denotand instalarea precoce, inca nemanifestata clinic, a unor tulburari obstructive pe caile aeriene mici sau periferice (Ruff, 1972).

La indivizii mai varstnici (40-60), mari fumatori, s-a constatat un debit expirator scazut in al 3-lea patrar al experientei fortate (pe curba spirografica), considerat de autori ca un semn premonitor al instalarii unui emfizem obstructiv (Franklin, 1961).

In “experimente acute” s-a constatat ca fumatul a numai 2 tigarete determina o crestere a rezistentei bronsiilor la fluxul aerian, o descrestere a “compliantei” legate de elasticitatea plamanului (Krumholz, 1965), ca si o scadere a capacitatii de transfer al gazelor in plaman (Nadel, 1961). Sunt relatate in literatura numeroase alte experimente de acest gen (Anastasatu, 1978).

Sunt relatate de asemenea si demonstratii inverse care arata o ameliorare a parametrilor functionali respiratori dupa abandonarea fumatului. La 6 saptamani de la suprimarea tigaretelor se constata deja creseri ale ventilatiei pe minut al aerului din plaman si ale conductantei cailor aeriene, ca si scaderi (ameliorari) ale aerului rezidual, mai ales la tineri etc. (Krumholz, 1965; Edelman, 1966 s.a.).

Toate alterarile functionale marginale (determinate de fumat) sunt inaparente la eforturile obisnuite ale vietii de fiecare zi, dar devin manifeste in caz de eforturi maximale. Fumatorii respectivi nu sunt bolnavi, dar ei nu mai au – chiar din tinerete – capacitatea de a face ascensiuni pe munte, diverse ale sporturi, asa cum ar fi aut-o daca nu se apucau inca de pe bancile scolii – cum se spune – sa-si maltrateze un aparat atat de complex si de delicat cu care i-a inzestrat natura, cum este aparatul respirator.

In foarte multe cazuri tulburarile semnalate sunt deja semnul premergator al instalarii unei bronsite cronice, cu toate consecintele ei.

Tulburari la granita normalului se produc sub influenta fumatului si in sistemul cardio-circulator (palpitatii, incarcarea efortului inimii etc.), cu aceeasi semnificatie ca si tulburarile respiratorii.

Anunțuri