Ianuarie 25


25 Ianuarie


25- Ianuarie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si cincea, pomenirea sfântului nostru părinte Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), arhiepiscopul Constantinopolului.

Marele Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, a trăit pe vremea împărăŢiei lui Valens si a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pământească a fost Capadochia Secunda, iar patria cerească, Ierusalimul cel de sus. PărinŢii lui erau de neam bun si drepŢi: Grigorie si Nona, care mai înainte, din lipsă de cunostinŢă se închinau idolilor. După ce au născut pe marele Grigorie, părinŢii lui au fost renăscuŢi, primind Botezul prin apă si prin Duh, si tatăl sfântului a ajuns îndrumător adevărat si arhiereu al cetăŢii Nazianz. Grigorie a străbătut toată învăŢătura stiinŢei ca nimeni altul, ascultând pe cei mai vestiŢi dascăli ai timpului său, în Cezareea si Atena. Filozofii din Atena au căutat să-l oprească la ei, ca dascăl de filozofie, dar Grigorie, care singur spune că el împreună cu sfântul Vasile nu cunosteau decât două căi în Atena: a scolii si a bisericii, nu s-a amăgit de slava păgână a filozofiei, ci s-a întors la tatăl său Grigorie, care era episcop bătrân în Nazianz. A vieŢuit câŢiva ani în pustiu, frământând în mintea lui întrebările cele mari ale învăŢăturii crestine, sufleteste îmbrăcat în strălucirea ortodoxă. A fost preot în Nazianz, a îmbrăcat în strălucire ortodoxă amvonul bisericuŢei Sfânta Anastasia din Constantinopol, pe când ereticii arieni erau puternici în cetate. A ajuns patriarh si întâistătător al soborului al doilea de la Constantinopol, din anul 381. Dar când era pe culmea faimei lumesti, Grigorie, care iubea linistea si gândirea la cele înalte, a părăsit cetatea si scaunul patriarhal si s-a asezat în satul Arianz din Capadochia, unde mai apoi, în liniste, a trecut către Domnul. Vestite sunt scrierile lui, mai ales cele cinci cuvântări teologice, în care lămureste taina cea adâncă a Sfintei Treimi.

Miscătoare sunt cuvintele la îngroparea lui Vasile cel Mare, a tatălui său Grigorie, a fratelui său Chesarie, a surorii sale Gorgonia. A scris multe scrieri; a scris versuri si a întocmit Filocalia împreună cu sfântul Vasile. Pentru gândirea lui adâncă, biserica l-a numit cuvântător de Dumnezeu. Si era sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, la stat, om de mijloc; cu faŢa galbenă, dar veselă; cu nările late, cu sprâncenele drepte; căutătura blândă, cu ochiul drept mai mâhnit căci avea un semn de lovitură pe pleoapă. Barba lui nu era lungă, dar destul de deasă si cam galbenă pe margine; cu părul alb, plesuv. Moastele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei, în biserica SfinŢilor Apostoli, de iubitorul de Hristos si preacucernicul împărat Constantin Porfirogenetul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Publie.

Publie se trăgea dintr-un neam de sfetnici din cetatea Zevgma, de lângă râul Eufrat. ÎmpărŢind săracilor toată averea părintească s-a retras în munŢi, unde si-a săpat o pesteră mică, în care trăia. Dar vestea despre el ducându-se pretutindeni, mulŢi au venit la el ca să ia parte la nevoinŢele lui sihăstresti. Iar el, poruncindu-le să-si facă chilii mici, îi cerceta deseori, ca nu cumva să aibă în chiliile lor lucruri netrebuincioase. Căci si pâinea le-o cumpănea cu cântarul si de găsea la unul mai multă, îl numea rob al pântecelui si iubitor de saŢiul trupului. Iar de găsea că vreunul deosebea făina de tărâŢe, îi zicea că se face părtas al desfătării sibaritice. Si noaptea, fără de veste, mergând pe la usa fiecăruia, dacă îl afla făcându-si rugăciunea, se depărta tăcând; dar de simŢea pe vreunul dormind, lovea cu mâna în usă si-l mustra cu cuvântul. Prin această cercetare deasă a lui a crescut mulŢi ucenici, cărora le-a întipărit în suflet toate virtuŢile sale. Asa a fost Teotehn si Aftoniu, care si-au luat asupra lor apărarea si îngrijirea fraŢilor, după săvârsirea cu pace a cuviosului Publie.

Tot în această zi, pomenirea părintelui nostru Maris.

Acest sfânt părinte al nostru Maris, când se afla în lume era tânăr si frumos; avea glas minunat si împodobea sărbătorile domnesti si ale sfinŢilor cu dulcile lui cântări. Dar de cursele dulceŢilor lumesti se ferea si iubea pe Dumnezeu si poruncile Lui, păzindu-si trupul curat si sufletul neîntinat. Lepădându-se de cele lumesti, s-a dus într-un sat numit Omir si acolo făcându-si o chilioară s-a închis într-însa si a trăit în ea treizeci si sapte de ani. Chilioara primea umezeală de la un munte vecin. Umezeala îl vătăma, dar el n-a vrut să schimbe locuinŢa până la sfârsitul vieŢii. Iubea simplitatea, îi era silă de obiceiurile cele felurite si înselătoare. A trăit nouăzeci de ani, întrebuinŢând haina din păr de capră si se hrănea cu pâine si cu puŢină sare. Dorind de multă vreme să vadă aducându-i-se dumnezeiască Jertfă, un preot a întrebuinŢat mâinile diaconilor în loc de altar si înaintea cuviosului a sfinŢit Jertfa cea mântuitoare; iar cuviosul umplându-se de toată dulceaŢa i se părea că vede cerul însusi. Si asa bine vieŢuind si la ceruri luându-si zborul, se veseleste împreună cu toŢi sfinŢii în locasurile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Medula împreună cu însoŢitoarele ei, care în foc s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Apollos (Apolo), care în pace s- a săvârsit, despre care se face pomenire si în Patericul egiptean.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Castin, episcopul BizanŢului.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Dimitrie Schevofilaxul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului nou mucenic Auxentie, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1720 si care prin sabie si-a găsit sfârsitul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri