Ianuarie 24


24 Ianuarie


24- Ianuarie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si patra, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Xenia.

Această fericită si pururea pomenită Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit si râvnitor. Deci, vrând părinŢii ei să o mărite si pregătind nunta, ea s-a sculat si a fugit din cămara de nuntă, împreună cu alte două femei tinere, slujitoarele ei. Călătorind pe mare si trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De aici, fiind îndemnată spre viaŢa călugărească de minunatul ieromonah Pavel, s-a asezat în cetatea Milassa din Careia, unde si-a făcut o bisericuŢă închinată sfântului mucenic Stefan. În jurul acestui locas s-a nevoit mult, împreună cu cele două slujitoare ale ei si cu alte fecioare, dovedind răbdare si părăsire a simŢului poftelor lumesti. După sfârsitul ei cuvios si fericit, s-a arătat si semn de sus. Căci la amiază, pe când soarele lumina pământul, s-a ivit o cruce de stele, înconjurată pe din afară si pe dinăuntru cu un cearcăn, încât părea a fi o cunună dată de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel îndelungat, pentru priveghere, pentru dormitul pe pământ si pentru feciorie. După îngroparea ei în pământ nu s-au mai văzut crucea de stele si cele două cearcăne. Despre viaŢa sfintei a povestit una din slujitoare, pe când se săvârsea: din ce Ţară si din ce neam era, că la părinŢi se chema Evsevia si că vrând să trăiască necunoscută a luat numele de Xenia.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Pavel, Pavsirie si Teodotion.

Acesti sfinŢi mucenici au trăit pe vremea împăraŢilor DiocleŢian si Maximiam si a cârmuitorului Adrian, în Cleopatrida. Ei erau fraŢi buni după trup si îmbrăŢisaseră din tinereŢe schima monahicească. Când au fost prinsi, Pavel era de treizeci si sapte de ani si Pavsirie de douăzeci si cinci. Teodotion, fratele lor, aflând că ei sunt prinsi, si-a lăsat viaŢa pe care o ducea în munŢi cu tâlharii cu care era părtas la fărădelegi, si a venit săi vadă si să-i sărute. Dar, văzându-i că sunt la judecată, n-a cutezat să se apropie, ci stând deoparte cugeta întru sine: oare, ce fel de foloase vor dobândi fraŢii săi? Si înflăcărându-se de dorul după Dumnezeu s-a căit si a mărturisit înaintea tiranului Adrian că este crestin, a sărit asupra lui si l-a doborât de pe scaun. Dar îndată i-au fost bătute cuie înrosite în coaste si în pântece, si a primit sfârsitul vieŢii tăindu-i-se capul cu sabia. Iar Pavel si Pavsirie au fost aruncaŢi în râu si asa si-au încheiat mucenicia lor.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Vavila din Sicilia, împreună cu ucenicii săi, Timotei si Agapie.

Acest sfânt mucenic Vavila s-a născut din părinŢi de bun neam si iubitori de Dumnezeu în cetatea Antiohiei, care se mai numea si Teupolis. Aici a învăŢat cu silinŢă stiinŢa, înŢelepciunea si Sfintele Scripturi; a iubit de tânăr pe Hristos si a urât cele lumesti. După moartea părinŢilor săi, si-a împărŢit averea la săraci, la văduve si la orfani; si scuturându-se de toate bunurile pe care le avusese, s-a retras în munte, unde a petrecut în liniste împreună cu cei doi ucenici ai săi: Agapie si Timotei. Ajungând preot, a cinstit cu vrednicie treapta preoŢiei. Dar fiindcă necredinciosii si vărsătorii de sânge elini râvneau să-i vândă dregătorilor, s-a dus în Sicilia împreună cu ucenicii săi, unde pe mulŢi a luminat cu darul său, aducându-i la cunostinŢa de Dumnezeu. Dar după cum cetatea nu se poate ascunde dacă stă sus pe munte, tot asa si sfântul Vavila nu a putut să rămână tăinuit si, fiind prins de dregător împreună cu ucenicii săi si mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, mai întâi i-au bătut cu toiege, sângerândule trupurile; apoi purtându-i prin cetate i-au lovit în chip felurit si crud; pe deoparte ca să îngrozească cu chinuirea sfinŢilor cetăŢile Siciliei, iar pe de alta ca să sature setea lor de schingiuire. Dar sfinŢii se întăreau, privind către bunătăŢile cele vesnice. A doua zi tăindu-i cu săbiile, i-au aruncat în foc. Focul nu le-a vătămat trupurile, iar crestinii luându-le de acolo le-au îngropat cu vrednicie în ostrovul Siciliei.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părinte Macedonie.

Acest sfânt părinte Macedonie s-a nevoit în linistea munŢilor. El nu sălăsluia într-un loc anumit, ci se găsea când într-o parte, când într-alta: în Fenicia, în Siria, în Cilicia, fugind de mulŢimea celor ce năzuiau spre el. Patruzeci si cinci de ani a petrecut asa, fără cort, fără coliba, ci stând numai prin vreo crăpătură adâncă de stâncă. După ce sa făcut preot, a cedat stăruinŢelor ce i s-au făcut si si-a clădit o coliba. Mai târziu a locuit si prin străini. Si a trăit alŢi douăzeci si cinci de ani în colibă si prin străini; deci anii luptelor sale sunt de saptezeci. Patruzeci de ani s-a hrănit numai cu orz si cu apă; mai târziu, fiind neputincios, se hrănea cu o bucăŢică de pâine si cu apă. Acest minunat părinte, primind darul minunilor, izgonea demonii din oameni, vindeca bolile si săvârsea si alte minuni. Si sfântul slujind lui Dumnezeu cu sârguinŢă si în curăŢie, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea aducerii moastelor sfântului cuvios mucenic Anastasie Persul.

Mergând împăratul Heraclie în Persia si după moartea lui Hosroe, împăratul persilor, un călugăr din Mănăstirea Sfântului Serghie, unde se aflau moastele sfântului Anastasie, văzând armata împăratului, s-a bucurat si s-a întors cu ostasii la locurile lor. Dar mergând la mănăstirea lui a adus rasa călugărească pe care mucenicul o îmbrăcase când s-a mutat către Domnul si, povestind la toŢi fraŢii luptele mucenicului, la care fusese de faŢă si le-a văzut, a spus că si în Persia un demonizat s-a vindecat acoperindu-se cu această rasă. Iar un episcop, fiind trimis de arhiepiscopul asezărilor grecesti din Persia, a luat moastele sfântului si le-a adus în Cezareea, unde a lăsat o mică parte, iar partea cealaltă si-a oprit-o. Cinstitul cap al sfântului si icoana lui sunt cinstite de către credinciosi si în marea si vechea Romă.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Ermoghen si Mamant.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Filon, episcopul Calpasiei, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Filipic, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Varsim, care cu doi fraŢi ai lui de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Zosima, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Prooroc, înaintemergător si Botezator Ioan aproape de Tavru.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului si purtătorului de Dumnezeu parintele nostru Dionisie cel din Olimp, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Xenia de la Saint-Petersburg, nebuna întru Hristos.

Sfânta Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puŢin despre ea sau familia sa. Si-a petrecut cea mai mare parte a vieŢii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta si Ecaterina a doua.

Xenia Grigorievna Petrova a fost soŢia unui ofiŢer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soŢul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soŢului ei, si în special pentru că el a murit fără spovedanie si împărtăsanie. Din acel moment, Xenia si-a pierdut interesul pentru lucrurile lumesti si a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viaŢă poate fi găsită în prima Epistolă către Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19).

Ea a început să îmbrace hainele soŢului ei si să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soŢul ei. Într-un anumit fel, aceasta era adevărat. A abandonat felul ei de viaŢă anterior si a trăit o renastere spirituală. Când a dăruit altora casa si tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităŢilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităŢile au fost convinse că ea e în posesia facultăŢilor sale mintale si că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, asa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără un loc unde să îsi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.

Când uniforma rosie si verde a soŢului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrenŢe de aceleasi culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se poate ca ea să fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar (19 februarie), de asemenea militar. ViaŢa lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofiŢer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofiŢer a fost soŢul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl stia pe Sfântul Teodor si a avut de câstigat în urma sfaturilor sale.

Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde îsi băteau joc de ea si o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe săraci. Îsi petrecea nopŢile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea orasului.

În curând, virtutea sa si darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetăŢenii Petersburgului si chiar familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor ca mari binecuvântări.

Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soŢului ei, si a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă si împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârsitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.

Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei si să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulŢi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.

Cei care îsi îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor si eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care îsi caută de lucru.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri