Ianuarie 20


20 Ianuarie


20- Ianuarie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eftimie cel Mare.

Acest cuvios părinte, Eftimie cel Mare, a trăit pe vremea împăratului GraŢian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp si neroditor, ca si sfântul Ioan Botezătorul. PărinŢii lui, Pavel si Dionisia, erau oameni cucernici. Numele si l-a primit potrivit cu făgăduinŢa de sus, căci pe când părinŢii lui se rugau să aibă fii, glas de sus a venit spunându-le să se bucure si să fie cu voie bună (iar numele Eftimie pe elineste înseamnă voie bună).

După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, si acesta l-a rânduit în ceata clericilor. Având aplecare către învăŢăturile cele sfinte si întrecând în nevoinŢe si în săvârsirea faptelor bune pe toŢi cei deopotrivă cu el, a fost silit să se hirotonisească preot si să primească purtarea de grijă a sfintelor mănăstiri si schituri. Când a ajuns în vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim si s-a sălăsluit într-una din pesterile din munte, împreună cu cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie). Aci a izbăvit pe mulŢi din boli grele. Se zice că si el a hrănit, cu puŢine pâini mici, patru sute de oameni călători, care veniseră la mănăstirea lui. Si pe multe femei, care nu năsteau le-a făcut roditoare, cu ruga lui, asa cum si el, cu puterea lui Dumnezeu, se născuse din cea care vreme îndelungată fusese stearpă.

Ca si Ilie a deschis porŢile cerului si a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului acestui cuvios a vădit-o si stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, si sta lângă el până se sfârsea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toŢi cei din jurul lui. El vedea cu mintea si gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat si pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curăŢiei celei mai desăvârsite. Acest fericit ajungând la nouăzeci si sapte de ani s-a mutat către Domnul, în zilele împăratului Leon cel Mare.

Era cuvios la chip; la fire fără de răutate, alb la faŢă, vioi la trup, dar stăpânit, cărunt la păr si avea barbă lungă până la brâu. Se mai spune despre el că, la moartea unui călugăr care trecea drept om înŢelept si înfrânat, dar care în fapt era cu totul altfel, fericitul a văzut un înger trăgându-i sufletul din el cu o suliŢă, si a auzit si glas care vădea faptele rusinoase cele ascunse ale monahului.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu si Vasilid.

Acesti sfinŢi mucenici, au trăit pe vremea împăratului DiocleŢian. Ei erau plini de bogăŢie si membri ai senatului. Au crezut în Hristos si au primit botezul, atunci când au văzut pe episcopul Teopemt, cum răbda chinuri si cum făcea minuni cu puterea lui Hristos. De aceea, fiind adusi în faŢa împăratului, li s-au luat mai întâi brâiele, apoi au primit tot felul de chinuri de moarte. Sfântul Vas a fost băgat într-o groapă până la mijloc, i s-au tăiat mâinile si măcelarindu-i-se tot trupul si-a dat duhul. Sfântul Eusebiu a fost spânzurat cu capul în jos si tăiat în bucăŢi cu securea. Sfântul Eutihie a fost întins pe patru pari până ce s-a rupt în trei bucăŢi. Sfântului Vasilid i-au spintecat pântecele cu un cuŢit. Si asa au primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici In, Pin si Tim.

Acesti trei sfinŢi mucenici, de neamul lor dintr-o Ţară de la miazănoapte, fiind prinsi de barbarii închinători la idoli, au fost dusi la stăpânitorul locului, care, văzând că mucenicii mărturisesc pe Hristos, i-a osândit să piară prin îngheŢare. Deci sfinŢii au fost legaŢi de niste stâlpi, înfipŢi în apa unui râu. Si era iarnă. Apa a îngheŢat ajungând nemiscătoare ca si trupurile nemiscate ale sfinŢilor. În acest chip si-au sfârsit viaŢa si si-au dat sufletele lor fericite în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea fericitului Petru Vamesul.

Pe timpul împăratului Iustinian, lui Petru acesta care era patrician, i s-a încredinŢat toată ocârmuirea Africii. Dar era foarte crud si nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgârcitul. Odată, un sărac s-a apropiat de el, căutând să-i ceară milostenie; dar el apucând o pâine, (că tocmai atunci brutarul îi aducea pâinile gătite pentru el) a aruncat cu ea după sărac, ca si cum ar fi aruncat cu o piatră. Dar nici n-au trecut două zile că s-a îmbolnăvit greu si în timpul bolii i s-a părut că vede o balanŢă; de partea stângă a balanŢei se aflau niste bărbaŢi întunecaŢi la chip, care puneau în taler faptele lui cele rele, iar de partea dreaptă erau niste bărbaŢi îmbrăcaŢi în haine albe si minunaŢi la faŢă, care nu găseau ce să pună în taler ca să se cumpănească, decât pâinea ce o aruncase cu mânie săracului. Acestea văzându-le Petru, si-a venit în simŢiri si după ce s-a sculat din boală a împărŢit la săraci toată avuŢia lui, ba unuia i-a dat si haina de pe el; iar în vis a văzut pe Hristos purtând haina aceasta. Apoi fericitul s-a vândut rob la un argintar si preŢul vânzării l-a dat tot la săraci. În urmă văzând fericitul că are să fie cunoscut cine este, a căutat să fugă din casa stăpânului său si a zis către portar care era mut si surd: în numele lui Hristos, auzi-mă si-mi deschide poarta. Si minune, surdo-mutul a început să audă si să vorbească. Deci, deschizându-ise, a fugit, ducându-se la Ierusalim si de acolo la Constantinopol, unde a si adormit în Domnul. A fost îngropat în casa lui, în locul numit al Boului.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Tira si Agni.

Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat Leon cel Mare din Tracia, numit Machelis.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Ana.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Zaharia, care a mărturisit în Paleopatra din Peloponez si, zdrobindu-i-se picioarele, s-a săvârsit la anul 1782.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri