Ianuarie 19


19 Ianuarie


19- Ianuarie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a nouăsprezecea pomenirea cuviosilor nostri părinŢi Macarie Egipteanul si Macarie Alexandrinul.

Sfântul Macarie Egipteanul s-a născut si a crescut pentru viaŢa pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună si iubind viaŢa virtuoasă si împodobindu-se cu ea, a ajuns locas dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă si darul înŢelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple si era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoŢia, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-si sfinŢească mâna, prin atingerea de el. După sfinŢire Macarie s-a dedat la nevoinŢe si mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, si la capătul hrubei si-a săpat cu mâinile lui o pesteră. Când veneau mulŢi oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă si se ascundea în pesteră si nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare si băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârsită si dumnezeiască mărturisea aceasta. Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării si zicând că nu există învierea morŢilor, ca să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort. Si zicea cuviosul că sunt două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare si alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduieste ceata din urmă la fermecători si la eretici. Acest sfânt a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor si nu se pocăia si pentru aceasta s-a si îmbolnăvit de lepră. Iar pe unul, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei cosuri de pâine, si bea un vas mare de vin, l-a făcut să mănânce numai trei bucăŢi mici de pâine. Cuviosul Macarie a văzut si pe diavol cum îsi purta mestesugirile si înselăciunile în tigvuliŢe. Pe Teopempt monahul, cel înselat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigvă uscată a unui preot al idolilor, care se găsea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se usurează puŢin. A proorocit pustiirea asezărilor călugăresti de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca să spună unde a ascuns averea unor oameni si iarăsi a poruncit de a adormit. Deci cu astfel de lucruri dumnezeiesti fiind împodobit, a părăsit viaŢa la adânci bătrâneŢi, trăind nouăzeci de ani.

Iar sfântul Macarie Alexandrinul a fost preot al asezărilor călugăresti numite Chilii. El a dovedit liniste si răbdare deplină si a săvârsit lucruri măreŢe si minuni. De faptele lui cele bune s-a minunat si marele Antonie zicând: „Iată Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine, si vei fi mai departe mostenitor al faptelor mele bune”. Acest Macarie, când auzea că cineva a făcut o faptă duhovnicească de seamă, umplându-se de râvnă, o îndeplinea si el. Astfel, auzind că monahii de la Tabenisi în tot postul mare mâncau bucate negătite la foc, s-a hotărât să nu mai mănânce sapte ani bucate pregătite la foc, ci numai verdeŢuri crude si legume muiate. Se lupta să înlăture si somnul: douăzeci de zile si douăzeci de nopŢi n-a intrat sub vreun acoperământ, ci a stat afară în arsiŢa zilei si în frigul nopŢii. Odată, fiind necăjit de demonul desfrânării, s-a dus într-un pustiu îndepărtat, unde a stat gol sase luni si unde ŢânŢarii mari ca viespile l-au înŢepat cumplit, încât i-au băsicat tot trupul; iar după cele sase luni, întorcându-se la chilia lui, numai după glas a fost cunoscut, căci trupul i se schimbase, asemănându-se cu al leprosilor. Odată, săpând un puŢ, un sarpe otrăvitor s-a atins de mâna lui; iar el prinzându-l l-a omorât, zicând: „Nefiind trimis de Dumnezeu, cum ai îndrăznit să te atingi de mine?” Altă dată a intrat în Mănăstirea TabenisioŢilor, îmbrăcat în haine mirenesti, vrând să afle cum vieŢuieste fiecare dintre cei de acolo. Si sosind Postul cel mare, a văzut la ei purtări felurite: astfel, unul mânca în fiecare seară, altul la două, altul la trei, altul la cinci seri; iar alŢii, stând toată noaptea în picioare, a doua zi se asezau la lucru. Macarie însă, udând mlădiŢe de finic, a stat într-un colt până s-au împlinit patruzeci de zile si a sosit Pastile. Si în toate aceste zile n-a gustat nici pâine, nici apă, nu a făcut nici îngenuncheri, n-a sezut, nu sa culcat si nu a gustat nici un fel de hrană, decât numai duminica puŢină varză crudă. Se mai istoriseste despre acest sfânt că odată, sezând în ogradă si grăind altora lucruri folositoare, a intrat o hienă, aruncând la picioarele sfântului puiul ei orb. Iar sfântul dând cu scuipat peste ochii lui l-a făcut să vadă: hiena l-a luat si a iesit afară. Si a doua zi dimineaŢa a adus grăbită o piele de oaie fericitului, care a zis către ea: „Eu nu primesc lucruri nedrepte”, iar ea plecându-si capul a iesit din ogradă.

Acest Macarie a văzut si el pe diavol purtând tot felul de înselăciuni, înfăsurate într-o haină zdrenŢuită si părând că sunt închise în niste tigvuliŢe. Sfântul Macarie era mic de stat, slab si spân, având numai câteva fire de păr pe buză si în vârful bărbii. Căci din cauza asprimii ostenelilor sihăstresti, nici părul nu i-a crescut. Trăind astfel în pustnicie si ajungând la adânci bătrâneŢi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufrasia.

Această muceniŢă a fost din cetatea Nicomidiei si a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de neam vestit, fiind împodobită cu obiceiuri înŢelepte si bune. Deci, nevrând să jertfească demonilor, a fost bătută cumplit. Si rămânând mai departe neînduplecată a fost dată unui bărbat barbar, să fie batjocorită. Dar ea l-a amăgit pe acesta zicându-i că, dacă nu o va necinsti, îi va da o doctorie care îl va feri de loviturile săbiilor si de năvălirile vrăjmasilor. Si ca dovadă a tăriei acestei doctorii, i-a zis să-si încerce sabia pe gâtul ei, care ar rămâne neatins de orice lovitură. Acest barbar crezând spuselor ei si-a repezit cu putere sabia în această muceniŢă, care-si întinsese gâtul, si asa i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea aducerii moastelor celui între sfinŢi părintelui nostru Grigorie Teologul, în biserica SfinŢilor Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea minunii celei mari din Niceea, când sfântul Vasile cel Mare a deschis prin rugăciune usile bisericii sobornicesti si a dat-o în seama ortodocsilor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Meletie Valisiotul Mărturisitorul, care a trăit în anii o mie două sute trei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi părintelui nostru Marcu Eugenicul cel din Efes, singurul luptător, apărător si păzitor al Ortodoxei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi părintelui nostru Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care în pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri