Ianuarie 14


14 Ianuarie


14- Ianuarie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinŢilor cuviosi părinŢi ucisi în Muntele Sinai.

Acesti cuviosi părinŢi dorind după viaŢa cea pustnicească au lăsat toate cele lumesti si au mers să locuiască în pustiu. Împreună cu ei era si fericitul Nil, fost prefect în Constantinopol, care, fiind foarte învăŢat si având dar de la Sfântul Duh, a scris multe cărŢi de folos, îndemnătoare spre nevoinŢe pustnicesti, si despre viaŢă, robirea si uciderea acestor cuviosi părinŢi. Acestia au fost ucisi de vlemizi, oameni de neam barbar, care trăiau în Arabia, până spre Marea Rosie si Egipt, si care si mai înainte cu mulŢi ani, pe timpul împărăŢiei lui DiocleŢian si a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai. După moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau si ei în Muntele Sinai, pornind asupra lor, au ucis pe mulŢi sihastri; numai puŢini au scăpat, fugind în cetate. Dar noaptea s-a arătat o pară de foc, care cuprindea tot muntele si se înălŢa până la cer. Sarazinii s-au speriat de aceasta si au fugit, lepădându-si armele. Numărul celor ucisi întâi a fost treizeci si opt, având multe răni pe trupurile lor. Printre cei morŢi s-au aflat încă doi vii, Sava si Isaia. Din cei ucisi, unora li se tăiaseră capetele de tot, altora li se Ţineau capetele numai într-o bucată de piele; iar alŢii aveau capetele despicate în două. Cei doi părinŢi rămasi vii au îngropat pe cei ucisi si au povestit mai târziu cele întâmplate.

Tot în această zi, pomenirea celor treizeci si trei de părinŢi ucisi în Rait.

Acesti fericiŢi părinŢi petreceau viaŢă pustnicească, acolo unde sunt douăsprezece izvoare de apă si saptezeci de trunchiuri de finic. Dar trei sute de vlemizi, pornind cu luntre mari, au trecut marea Etiopiei si ajungând într-un loc oarecare, găsind o corabie mare si urcându-se în ea, au ajuns în Ţara faraonilor. Cei de acolo le-au iesit în întâmpinare, dar au fost biruiŢi de vlemizi, care au ucis patruzeci si sapte de bărbaŢi. Vlemizii le-au răpit femeile si copiii, apoi s-au dus în cetate, unde se găsea biserica sfinŢilor părinŢi. Acestia închiseseră poarta si îsi asteptau moartea. Deci vlemizii, intrând în cetate si negăsind bani, i-au ucis pe toŢi părinŢii. Apoi luându-si robii, s-au dus să treacă marea; dar oamenii luaŢi de corvoadă afundaseră corabia si fugiseră. De aceea vlemizii înfuriindu-se, au înjunghiat pe toŢi robii si apoi s-au înjunghiat cu toŢii, unii pe alŢii.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodul, fiul lui Nil cel înŢelept.

Acest cuvios părinte era fiul lui Nil cel înŢelept, cel ce fusese prefect în Constantinopol si care lăsând mărirea lumii, s-a călugărit împreună cu fiul său, în muntele Sinai. Deci, trăind ei acolo împreună cu alŢii viaŢă pustnicească, i-au lovit fără de veste barbarii, care au început a-i înjunghia pe sfinŢii părinŢi. Nil a putut fugi, dar fiul său Teodul si alt tânăr au fost luaŢi robi. Ajungând barbarii la corturile lor au hotărât să jertfească luceafărului de dimineaŢă pe cei robiŢi. Noaptea însă tânărul a fugit si a rămas Teodul singur. Dumnezeu a îngreuiat de somn pe barbari, care s-au desteptat numai după răsăritul soarelui, când nu mai era timpul potrivit să aducă jertfa, asa că au hotărât să vândă pe Teodul. Dar nedându-le nimeni mai mult decât doi galbeni, unul din barbari a vrut să-l junghie. În cele din urmă Teodul a fost cumpărat de episcopul de acolo, care l-a slobozit. Iar Teodul a vieŢuit în mănăstire plin de evlavie, până la trecerea din această lume.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Stefan, care a făcut mănăstirea Hinolacul.

Acest sfânt Stefan era din părŢile Răsăritului, de bun neam. Din tinereŢe a râvnit după viaŢa sihăstrească, umblând prin mănăstirile de la Iordan si din pustiu: a sfântului Eftimie, a sfântului Sava si a sfântului Teodosie. Iar după ce a cunoscut bine felul de trăi al fiecăruia, a venit la Constantinopol pe vremea împăratului Leon Isaurul si a fost primit pe lângă patriarhul Gherman, pe lângă care, rămânând câtva vreme, a învăŢat multe lucruri bune de la acesta, care l-a luat pe lângă sine, ajungând apoi bun sfetnic al patriarhului. Întemeind apoi mănăstirea Hinolacul si vieŢuind în ea, s-au adunat acolo mulŢime de călugări care erau bine povăŢuiŢi si adusi la măsura vârstei plinirii lui Hristos. Deci, binevieŢuind, i s-a descoperit de sus timpul când sufletul lui avea să zboare de la cele de jos la locasurile dumnezeiesti.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Sava, arhiepiscopul Serbiei si ctitorul sfintei mănăstiri a Hilandarului.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Agni, care fiind aruncată într-o temniŢă întunecată, acolo s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri