Profetul Samuel


4. Profetul Samuel

Cartile I, II Regi[1] sunt o marturie a uneia dintre cele mai cruciale perioade de transformare si schimbare din istoria vechiului Israel. Este vorba despre evenimentele petrecute in sec. XI i.d.Hr., cand se renunta la forma de conducere teocratica in Israel si se opteaza pentru forma de guvernare regala.

Primele sapte capitole din cartea I Regi arata inceputurile unor astfel de transformari si-l introduce pe cititor in criza lumii israelite.

Pe de o parte aceasta criza este interna (cap. 13). Ofni si Finees, fiii preotului si judecatorului Eli, erau preoti la Silo. Ei insa nu au calcat pe urmele tatalui lor, ci, dimpotriva, au incalcat legamantul si au corupt practicile religioase a lui Israel in beneficiul lor (I Regi 2:11-17). Batran fiind, Eli nu mai putea sa-i schimbe sau sa mentina un control asupra lor (I Regi 2:22-25). Iahve insa nu va tolera o asemenea stare de lucruri (2:25, 27-36). si de aceea casa lui Eli va fi pedepsita de catre Domnul si nu va mai avea nici un viitor (4:12-22).

Pe de alta parte, criza lui Israel se manifesta pe plan extern (cap. 46). Filistenii se lupta cu Israel, pe care il infrange, luand drept captura de razboi Chivotul Legamantului (4:1-11). Dar Dumnezeu nu tolereaza victoria asupra lui Israel a dusmanilor sai si nici umilirea Chivotului Legamantului (5:1; 7:1). De aceea, victoria filistenilor nu va fi de lunga durata. (7:3-14).

Aceste prime sapte capitole ale cartii I Regi, pe langa faptul ca sunt o marturie a crizelor din lumea israelita a vremii, introduc si figura cheie prin care Dumnezeu va lucra la rezolvarea crizelor, si nume Samuel.

In aceasta parte a cartii, Sameul joaca un rol central. El este cel mai insemnat profet-judecator al lui Israel. A trait in secolul XI i.d.Hr. Vechiul Testament il aminteste in cartea I Regi 14; 710; 12; 15; 16; 25 si 28. Sameul este instrumentul voii lui Dumnezeu in mijlocul lui Israel, este reprezentantul suveranitatii initiativei divine.

Este semnificativ faptul ca in deschiderea cartii I Regi este tratata prioritar criza morala din Israel si abia apoi cea politica.

Samuel era fiul lui Elcana si al Anei. Elcana era din localitatea Ramatian-Tofim si este prezentat ca facand parte din neamul lui Efraim (I Regi 1:1-2). O traditie mai tarzie il prezinta pe Elcana ca levit. Aceasta poate fi o incercare mai tarzie de a-i atribui lui Samuel radacina preoteasca a levitilor. Localitatea Ramatian[2] nu apare decat in primul verset din cartea I Regi. Locul de bastina a lui Elcana apare amintit mai departe simplu, Rama (I Regi 1:19; 2:11). In capitolele urmatoare, Samuel este asociat cu un oras numit Rama din teritoriul semintiei lui Veniamin. Aceste doua localitati nu sunt probabil una si aceeasi localitate, insa confuzia este imposibil de inlaturat in totalitate.

Exista si ipoteza potrivit careia atunci cand se spune despre Elcana ca ar fi efraimit, acest termen ar exprima sau ar viza doar teritoriul unde locuia Elcana si nu apartenenta lui la semintia sau familia efraimita. Dupa I Cronici 6:23 Samuel era levit. Numele de “Sufit” (I Regi 1:1) ar exprima apartenenta la neamul provenit din stramosul lui Elcana numit Sippe (I Cronici 6:20).

Elcna avea doua sotii. Una se numea Penina, si aceasta ii daruise lui Elcana copii, iar cealalta se numea Ana. Aceasta nu avea copii pentru ca Domnul inchisese pantecele ei (I Regi 1:5). In ciuda acestui fapt, Elcana o iubea mai mult pe Ana. Penina este prezentata ca fiind potrivnica Anei, necajind-o mereu pentru faptul ca Dumnezeu nu a binecuvantat-o cu rodnicia pantecelui[3].

Elcana se ducea in fiecare an la Silo pentru a aduce jertfa lui Iahve, insotit fiind de intreaga familie[4]. In aceste imprejurari, Ana, cu inima intristata si plangand amarnic, a stat inaintea Domnului si L-a rugat fierbinte din adancul inimii (I Regi 1:13)[5] sa-si aduca aminte de ea si sa-i daruiasca un copil de parte barbateasca. In schimb, Ana fagaduieste ca daca cererea ei va fi implinita si va fi binecuvantata cu un baiat, acesta va fi inchinat Domnului “si nu va bea el nici vin, nici sichera, nici brici nu se va atinge de capul lui” (I Regi 1:11).

Dumenzeu a ascultat rugaciunea Anei pentru ca Ana a ascultat legea duhovniceasca cu urechi duhovnicesti. Rugaciunea ei nu a fost sterila si neputincioasa;Ana se roaga cu putere, din adancul sufletului. De aceea, rugaciunea ei a fost ascultata s ea a zamislit in pantece si a nascut un fiu, pe care il va numi Samuel.

In realitate, sufletul Anei a fost cel care s-a bucurat ca trupul a rodit atunci cand a fost vindecata starpiciunea ei si a zamislit pe Samuel (I Regi 1:20). Numele ebraic al profetului Samuel (שמואל – Semuel) insemana “Numele lui este El (Domnul)”. Mama sa Ana explica acest nume in insemnatatea lui, ca derivand de la verbul “a cere” (sa’al) “caci isi zicea ea: De la Domnul Dumenzeul Savaot l-am cerut!” (I Regi 1:20). Acest verb il avem notat in cuvintele lui Eli din versetul 17. Numele lui Samuel insa nu pare sa derive din acest verb, ci din el pare sa derive mai degraba numele Saul. Datorita acesti fapt, multi comentatori au sugerat ca aceasta ar fi povestea originala a nasterii lui Saul si ca, mai tarziu, Samuel i-ar fi luat locul in aceasta relatare. Insa aceasta parere nu este apreciata si nici imbratisata. Exsta in cazul nasterii lui Samuel anumite elemente ce nu se potrivesc cu cele legate de nasterea lui Saul: parintii diferiti, casa diferita; apoi nu exista nici o evidenta a faptului ca Saul ar fi fost inchinat sa slujeasca vreodata la Silo.


 

[1] Cartile I, II Regi din Biblia ebraica (textul masoretic) sunt numite III, IV Regi in Septuaginta (LXX). Drept urmare, cartile I, II Samuel din textul masoretic sunt numite in Septuaginta I, II Regi.

In traducerea romaneasca a Bibliei, editata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, este urmata numerotarea Septuagintei. In lucrarea de fata am urmat numerotarea folosita in Septuaginta, mai ales pentru faptul ca Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti, in interpretarile lor biblice, au folosit textul Septuagintei.

[2] Localitate numita in Noul Testament Arimateea

[3] Situatia din familia lui Elcana poate fi asemanata cu situatia lui Israel la acel moment al istoriei sale. In ciuda faptului ca Ana era stearpa,  Elcana o iubea mai mult pe Ana decat pe Penina, care-i daruise copii; Israel, in ciuda purtarii de grija si dragostei lui Dumnezeu, era suparat ca nu avea un rege. Rautatea lui Penina, descrisa ca  rivala, sugereaza rautatea vvecinilor lui Israel, care aveau rege. Oferirea unui copil Anei si a unui rege lui Israel nu adecurs fara conditii. Copilul era dedicat Domnului, iear Elcana care-si dorea un copil de la Ana se invoieste acum ca pruncul sa ramana la Cortul Sfant. Cand Saul, cel dintai rege, este respins mai tarziu de la tron, Domnul ii spune lui Samuel ca aceasta se intampla pentru ca Saul nu a ascultat cuvantul Sau (I Regi 15:11).

[4] Sarbatoarea la care a luat parte familia lui Elcana la cortul sfant din Silo nu este pomenita. Cu cea mai mare probabilitate ar putea fi vorba despre o sarbatoare de toamna, Sarbatoarea recoltei, numita mai tarziu Sarbatoarea corturilor (Levitic 23:33-36; Deuteronom 16:13-15). Dupa textul de la Deuteronom 16:16, israelitul avea datoria de a face pelerinaj la cortul sfant de trei ori pe an: la Sarbatoarea azimelor, la Sarbatoarea saptamanilor si la Sarbatoarea corturilor. In practica insa, israelitul de rand mergea o singura data pe an la cortul sfant, dar se stie ca niciodata nu era omisa Sarbatoarea corturilor. Se crede ca aici este vorba tocmai de aceasta sarbatoare ideala a lui Israel.

[5] Rugaciunea Anei iese din tiparele vremii. In acele timpuri rugaciunea practica era aceea ce se manifesta prin strigatul catre Iahve a celui ce se ruga. Ana se ruga, de data aceasta, in taina inimii ei. Acest lucru i se pare suspect preotului Eli, care stand la usa cortului Domnului, considera ca Ana este beata si vedea manifestarea ei drept rezultatul betiei. In finalul discutiei cu Ana, preotul Eli binecuvanteaza cererea ei (I Regi 1:9:12-17).

Anunțuri