Deochiul


Deochiul

Invidia, atunci cand are si rautate, poate pricinui rele. Acesta e deochiul. E o lucrare diavoleasca.

-Parinte, deochiul este primit de Biserica?

-Da, exista si o rugaciune speciala[1]. Cand cineva spune ceva cu invidie, atunci este „deochiat”.

-Parinte, multi cer „talismanul” pentru prunci, ca sa nu fie deochiati. E bine sa poarte asa ceva?

-Nu, nu e bine. Sa spuneti mamelor sa le puna cruciulite.

-Parinte, daca cineva lauda un lucru frumos si cei care l-au facut primesc lauda cu un gand de mandrie si se pricinuieste un rau, acesta este deochi?

-Nu este deochi lucrul acesta. In cazul acesta lucreaza legile duhovnicesti. Dumnezeu retrage harul Sau de la om si atunci se pricinuieste paguba. Deochiul exista in cazuri rare. In mod special oamenii care au invidie si rautate – putini sunt de acestia -, sunt cei care deochiaza. De pida, o femeie vede un copilas dragalas cu mama lui si spune cu rautate : „De ce n-am avut eu acest copil? De ce l-a dat Dumnezeu acesteia?” Atunci copilasul acela poate pati rau; sa nu poata dormi, sa planga, sa se chinuiasca, pentru ca aceea a spus-o cu rautate. Si daca copilul s-ar imbolnavi si ar muri, acea femeie ar simti bucurie in sinesi. Altul vede un vitelus, il pofteste, si indata acela piere.

De multe ori insa se poate ca sa se chinuiasca copilul, dar sa fie de vina mama lui. Adica se poate ca mama sa fi vazut candva un copil slab si sa fi spus: „Ce copil e acesta? Ce schelet de copil!” Sa se fi laudat cu al ei si sa judece pe cel strain. Si ceea ce a spus cu rautate despre copilul strain, prinde la al ei. Apoi din pricina mamei se chinuieste fara sa fie vinovat. Se topeste sarmanul ca sa se pedepseasca mama si sa-si inteleaga greseala. Fireste, copilul va fi mucenic. Judecatile lui Dumnezeu sunt abis.


 

[1] Staretul accentua ca numai preotul poate citi rugaciunea pentru deochi.

Anunțuri