Blestemul parintilor prinde mult


Blestemul parintilor prinde mult

Sa stiti ca blestemul parintilor prinde mult; chiar si supararea lor. Desi nu l-ar blestema parintii pe copil, ci numai de s-ar inversuna impotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viata lui va fi numai un chin. Se va chinui mult in viata aceasta. Fireste, se va usura in cealalta viata, pentru ca achita aici ceva. Se face ceea ce spune Avva Isaac: „Mananca din iad”[1], adica imputineaza din chinul iadului prin chinurile de aici, din aceasta viata. Pentru ca si chinul din viata aceasta mananca din iad. Adica atunci cand lucreaza legile duhovnicesti, se micsoreaza putin din iad, din chinuri.

Dar si parintii care dau pe copiii lor „necuratului”, ii fagaduiesc diavolului si apoi diavolul are drepturi asupra lor. „Mi i-ai fagaduit” – iti spune. In Farasa[2] era o familie. Aveau un copil care plangea iar tatal lui il dadea „necuratului”. Si iata ce s-a intamplat. Odata cand tatal sau l-a trimis pe copil „necuratului”, a ingaduit Dumnezeu ca sa dispara copilul din leagan. Atunci nenorocita mama se duce la Hagi efendi[3] spunandu-i: „Hagi efendi, sa am binecuvantarea ta, mi-au luat diavolii copilul”. S-a dus Hagi efendi, a citit rugaciuni deasupra leaganului si s-a intors copilul. Treaba aceasta se facea mereu. Sarmana mama spunea: „Hagi efendi, sa am binecuvantarea ta, cat o sa mai mearga asta?” „Eu nu obosesc sa vin, ii spunea, ci tu te obosesti sa vii sa ma chemi. Va obosi diavolul si il va lasa”. De atunci nu mai disparea copilul. Dupa ce s-a facut mare ii spuneau: „chipul diavolului”. Tulbura tot satul; ii zapacea pe toti. Ce a mai tras tatal meu![4] Mergea la unul si-i spunea: „Cutare a spus asa despre tine”. Mergea si la altul si spunea la fel. Dupa aceea se certau unul cu altul si se bateau. Cand au priceput asta, au mers la el ca sa-l prinda si sa-l pedepseasca. Dar acesta i-a sucit si i-a facut ca ei sa-si ceara iertare de la el. Atat de indracit era. Chipul diavolului. A iconomisit Dumnezeu ca si ceilalti sa vada in continuare urmarile, ca sa le vina mintea, sa se infraneze pe ei insisi si sa fie foarte atenti. Acum, cum il va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Fireste ca are si multe circumstante atenuante.

Cea mai mare avere pentru lume este binecuvantarea parintilor. Dupa cum in viata monahiceasca cea mai mare binecuvantare este sa primesti binecuvantarea staretului tau. De aceea se spune: „Sa iei binecuvantarea parintilor”. O mama, imi aduc aminte, avea patru copii si se plangea sarmana. „Voi muri de suparare – imi spunea. Nu s-a casatorit nici un copil. Fa rugaciune”. Femeie vaduva aceea, copii orfani, mi-a fost mila de ei. Fac rugaciune, fac rugaciune, nimic. Imi spun: „Se intampla ceva aici”. „Ni s-au facut vraji”, spuneau copiii. „Nu sunt vraji aici; se vede cand este din vraji. Nu cumva v-a blestemat mama voastra?”, ii intreb. „Da, Parinte, imi spun. Cand eram mici, fiindca eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineata pana seara: „Ca lemnele sa ramaneti; ca lemnele sa ramaneti”. „Mergeti si scuturati-o pe mama voastra, le-am spus, si sa-i spuneti sa se pocaiasca si sa se spovedeasca si de acum inainte sa va dea mereu binecuvantari”. Intr-un an si jumatate s-au casatorit toti patru. Aceea, sarmana, era femeie vaduva si se pare ca si fara rabdare, iar copiii zburdalnici fiind au scos-o dn rabdari si astfel i-a blestemat.

-Daca parintii blesteama copiii si dupa aceea mor, cum se vor slobozi copiii de blestem?

-Daca copiii cauta in ei insisi vor afla ca, pentru a fi blestemati de parintii lor, se pare ca au fost nerozi si i-au chinuit pe aceia. Dar daca isi simt greseala lor si se pocaiesc cu sinceritate si se spovedesc, se indreapta. Iar daca sporesc duhovniceste copiii, ajuta si pe parintii lor.

-Parinte, cand am plecat la manastire si pe mine m-au blestemat parintii mei.

-Acestea sunt singurele blesteme care se transforma in binecuvantari.


 

[1] Sf. Isaac Sirul „Cuv. ascetice”, Cuv. 55, p.277, ed. 1981, Bucuresti.

[2] Comunitate greceasca alcatuita din 6 sate din Kapadochia, patria Sf. Arsenie Capadocianul si a Cuv. Paisie.

[3] Asa il numeau pe Sf. Arsenie Capadocianul.

[4] Tatal Parintelui Paisie a fost primarul comunei Farasa.

Anunțuri