Cel ce nedreptateste se chinuieste


Cel ce nedreptateste se chinuieste

Cel ce nedreptateste si, in general, orice vinovat cand nu cere iertare, este chinuit de constiinta sa si pe deasupra de supararea celui nedreptatit. Pentru ca atunci cand cel nedreptatit nu iarta si carteste impotriva lui, atunci cel ce a nedreptatit se chinuieste si mai mult. Nu poate dormi. Ca si cum l-ar lovi valurile si l-ar invarti ca pe un titirez. Este un lucru tainic felul cum simte el aceasta. Precum atunci cand cineva iubeste pe unul si se gandeste la el in sensul cel bun, acela o simte, asa si in cazul acesta. O, cum il chinuie nemultumirea celuilalt ? Si departe sa fie, in Australia, in Johanesburg, nu se poate linisti cand celalalt este suparat din pricina lui.

Dar daca este nesimtitor

-Crezi ca nesimtitorii nu sufera ? Numai daca se dedau distractiilor, ca sa uite. Se poate iarasi ca cel nedreptatit sa il ierte pe vinovat, dar sa-i ramana putina suparare in el. Atunci si el se chinuieste intr-o anumita masura, dar si vinovatul se chinuie mult din pricina mahnirii celuilalt. Daca insa vinovatui va cere iertare si cel nedreptatit nu i-o da, atunci se chinuieste acela. Nu exista foc mai mare ca parjolul launtric al constiintei. Il chinuie si il mananca precum cariul si in aceasta viata si, fireste, il va manca mult mai mult in cealalta viata, cea vesnica „viermele cel neadormit ” daca omul nu se va pocai in aceasta viata si nu va intoarce nedreptatile facute semenilor lui, fie numai si prin intentia cea buna, in cazul ca nu poate in alt chip.

Imi aduc aminte de felul cum un judecator, care facuse multe nedreptati, cat s-a chinuit la sfarsitul vietii lui. Isi indeplinea functia intr-o latura unde erau multi crescatori de animale. Acolo, fireste, se faceau si nedreptati si ciobanii alergau la acest judecator, pentru ca prin argumente viclene a convins si pe agronom si pe impaciuitor (judecatorul de pace) sa fie de partea lui. Astfel sarmanii tarani de multe ori nu numai ca nu isi aflau dreptatea pentru semnaturile lor stricate de turmele de animale, dar isi aflau si beleaua cu el. Toti il cunosteau pe acest judecator si nici un om cinstit nu se apropia de el. Sa vedeti ce sfat a dat duhovnicul unui cioban evlavios. Ciobanul acesta avea o turma mica de oi si o catea. O data, cand i-a fatat cateaua, a dat catelusii si a tinut numai cateaua. In perioada aceea i s-a pierdut o oaie, lasandu-si mielul fara lapte. Acesta, neavand mama, alerga dupa catea si sugea de la ea, care la randul ei simtea si ea usurare. Astfel amandoua aceste animale s-au obisnuit si se cautau una pe alta. Sarmanul cioban, oricat s-a straduit sa le desparta, ele se uneau iarasi. Fiindca ciobanul era un om sensibil, s-a gandit sa-l intrebe pe duhovnic daca se poate manca carnea acestui miel sau nu. Duhovnicul, avand in vedere si saracia ciobanului, s-a gandit putin si i-a spus: „Fiule, mielul acesta nu se poate manca pentru ca a supt de la catea. Dar stii ce sa faci ? Fiindca toti ceilalti ciobani duc daruri la judecatorul cutare, miei si branza, sa-i duci si tu acest miel sa-l manance. Numai el are binecuvantare sa-l manance, pentru ca toata lumea il stie ca este nedrept „. Cand acest judecator nedrept a imbatranit si a cazut la pat, a suferit ani intregi de cosmaruri si nu putea dormi. L-a lovit si o paralizie si nu mai putea nici sa vorbeasca. Duhovnicul a incercat sa-l faca cel putin sa-si scrie pacatele, dar si-a pierdut si controlul si a fost nevoit sa-i citeasca rugaciunea Celor Trei Tineri, ca sa isi inchida putin ochii si sa doarma. I-a citit exorcisme, ca sa se linisteasca putin. Si s- a odihnit (a murit) in cele din urma. Si sa nadajduim ca Dumnezeu il va odihni cu adevarat.

Parinte, multi cred ca li se fac vraji. Se prind vrajile ?

-Daca omul are pocainta si se marturiseste, nu se prind. Daca prind vrajile inseamna ca a dat pricina. Poate a nedreptatit pe cineva, si-a batut joc de vreo fata, etc. Atunci va trebui sa se pocaiasca, sa ceara iertare, sa se marturiseasca, sa puna in ordine si sa indrepte ceea ce a facut. Pentru ca altfel chiar daca toti preotii ii vor citi exorcisme, nu dispar vrajile. Si nu numai vrajile, ci fie si numai supararea sufletului nedreptatit este suficienta ca sa- l chinuie.

Exista doar doua chipuri de nedreptate: materiala si morala. Nedreptate materiala este atunci cand cineva il nedreptateste pe altul in lucruri materiale. Morala este atunci, cand, de pilda, cineva insala o copila. Si, daca e orfana, isi ingreuiaza sufletul sau cu o greutate de cinci ori mai mare. In razboi stii cum urmareste glontul pe cei imorali ? Acolo vezi clar dreptatea dumnezeiasca si protectia lui Dumnezeu. Razboiul nu sufera necinstea. Pe omul imoral il va gasi glontul. Odata mergeam cu doua companii sa inlocuim un batalion. Intre timp am fost atacati si ne-am aruncat in lupta. Unul din batalion, imi aduc aminte, a facut in ziua precedenta un lucru necinstit a violat o femeie gravida, sarmana. Dar in acea lupta numai acela a murit! Infricosator ? Toti spuneau dupa aceea: „Dobitocul, bine a patit ?”. Mai ales cei ce fac viclenii desi incearca sa scape, in cele din urma platesc. Este de observat ca toti cei ce cred cu tarie, in mod firesc traiesc si cinstit, crestineste si trupul lor cel cinstit este aparat de focuri mai mult decat daca ar purta Cinstitui Lemn (al Crucii).

Anunțuri