Scopul Vecerniei


3. Scopul Vecerniei

Scopul sau rostul rugaciunii de seara este sa aducem lui Dumnezeu multumire pentru ziua care a trecut si sa-I cerem ajutorul pentru petrecerea in pace a noptii care se apropie[1].

In legatura cu istoria sfanta a mantuirii, Vecernia ne aduce aminte de ridicarea de pe cruce si inmormantarea Domnului, care, precum stim, au avut loc spre seara[2]. Vechii Parinti bisericesti o puneau in stransa legatura cu Cina Domnului si cu moartea Lui pe cruce[3].


 

[1] Vezi, de ex.: Sfantul Ciprian,  Despre rugaciunea domneasca cap. 35 (P.L., t. IV, col. 559-560). “Dupa ce a apus soarele si ziua s-a sfarsit, din nou, trebuie sa ne rugam; caci Hristos fiind soarele cel adevarat si ziua cea adevarata, de aceea si noi, cand ne rugam la apusul soarelui si al zilei din acest veac si cerem ca sa rasara din nou lumina peste noi, ne rugam pentru venirea lui Hristos, Care ne va da harul luminii celei vesnice”; Const. Apost., VIII, 39 (trad. rom. cit., p. 258): “Rugaciuni faceti… seara, drept multumire ca v-a dat noaptea spre odihna de ostenelile din timpul zilei”; Sfantul Vasile cel Mare, Regulile mari, 37, 4, (P.G. t. XXXI, col. 1016 A): “Iar cand ziua se sfarseste, se cade sa multumim pentru toate cate am luat in curgerea acestei zile si pentru cele ce am implinit cu bun spor, apoi sa marturisim toate cate nu le-am implinit…” etc.; Simeon al Tesalonicului,  Despre sfintele rugaciuni, cap. 299, trad. rom. cit., p. 197: “Cantarea Vecerniei inseamna ca laudam pe Facatorul noostru ca am ajuuns la apus, adica la sfarsitul zilei si harazim lui Dumnezeu tot ce am facut intr-insa. De aceea, multumim pentru viata noastra, pentru hrana, pentru cugetele, cuvintele si faptele noastre. Ne rugam totodata sa petrecem noaptea in pace, fara pacat si fara sminteala. Caci noaptea este ca un simbol al sfarsitului vietii noastre; caci ca o moarte ne vine noua noaptea”.

[2] Vezi, de ex., Povatuirile din Liturghier (ed. 1956, p. 417); “…Slujitorul altarului… dator este… sa savarseasca Vecernia (sau s-o asculte); la care, cu cucernicie sa gandeasca in sine si cu umilinta sa cugete, cum Domnul… Hristos, dupa Mantuitoarele Sale patimi, vineri seara s-a rastignit pe cruce pentru pacatele noastre si a murit pentru mantuirea noastra…” etc.

[3] Vezi, de ex., Sfantul Ioan Casian, De institutis coenobiorum, cart. III, cap. 3 (P.L., t. XLIX, col. 123-125): “Cum ca jertfele de seara se aduceau in biserica, o putem deosebi chiar din cuvintele lui David: Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta; ridicarea mainilor mele ca o jertfa de seara (Psalmi 160:2); cuvinte prin care se poate intelege si acea adevarata jertfa de seara pe care, de asemenea, seara a dat-o Domnul si Mantuitorul Apostolilor Sai, care sedeau la CIna, cand a incredintiat Bisericii Sfintele Taine, precum si acea jertfa de seara, pe care El insusi in ziua urmatoare, la sfarsitul veacurilor, a adus-o Tatalui Sau prin ridicarea mainilor Sale pentru mantuirea a toata lumea. Intinderea mainilor Mantuitorului pe cruce pe drept cuvant se numeste ridicare…”.

Anunțuri