Ceasurile de rugaciune zilnica a Bisericii in primele secole

3. Ceasurile de rugaciune zilnica a Bisericii in primele secole

Mantuitorul ne indemnase insa sa ne rugam in toata vremea (Luca 21:36), sfat pe care Sfantul ostol Pavel il repeat cu alte cuvinte, astfel: “Rugati-va neincetat!” (1 Tesaloniceni 5:17). De aceea, in afara de participarea obligatory la serviciul comun sau public si official de noapte, primii crestini au adoptat si alte ore sau moment de rugaciune, in timpul zilei. SI cum acestia erau recrutati mai ales dintre evrei, ei au pastrat orele oficiale iudaice de rugaciune, cu care erau deprinsi: in primul rand Ceasul al treilea (ora de dimineata), Ceasuselea (ora de amiaza) si Ceasul al noualea (ora de seara), care erau orele de rugaciune zilnica la mai toate popoarele antichitatii sip e care le adoptasera si evreii (vezi de exemplu: 1 Paralipomena 23:30-31)[1].

Sfintii Apostoli insisi au dat, cei dintai, exemplu in acest sens. Astfel, Sfantul Apostol se roaga la Iope in foisorul de sus, la vremea ceasului al saselea (Fapte 10:9). Tot el, impreuna cu Sfantul Ioan, se suie la Templul din Ierusalim la vremea rugaciunii si anume la Ceasul al noualea (Fapte 3:1), iar in ziua Cincizecimii, toti Sfintii Apostoli se aflau adunati pentru rugaciune in foisorul Cinei, la Ceasul al treilea, in clipa pogorarii Sfantului Duh (Fapte 2:15).

Putin mai tarziu (pe la sfarsitul secolului I), Sfantul Clement Romanul face aluzia clara la existent unor ore stabilite (reglementare) pentru rugaciune, deosebite de Liturghia euharistica[2], iar Didahia celor 12 Apostoli (cap. 8) reglementeaza numarul acestor ore si cauta sa le imprime totodata un continut sau un character crestin recomandand credinciosilor, sa se roage de trei ori pe zi, zicand Tatal nostru, in opozitie cu practicile fariseice[3]. Desigur, se vede de aici si preocuparea de a-I sustrage pe primii crestini de la frecventarea templului si a sinagogii, prescriindu-le o rugaciune specific crestina, acasa la ei. Aceste ore de rugaciune zilnica aveau deci, la inceput, un character particular, neoficial si totodata facultative sau benevol.

Inca din a doua jumatate a secolului intai, cultul crestin era alcatuit, deci, din doua cicluri de rugaciune:

a) Unul nocturn (παννυχτα, vigilae), cu character public si official, care se savarsea o data pe saptamana, adica in noapte de sambata spre duminica, de care era legata amintirea invierii Domnului si nadejdea parusiei Lui, precum si in ajunul aniversarilor martirilor, iar mai tarziu, si in fiecare miercuri si vineri;

b) Altul, de ziua, cu character neoficial sau particular si facultative, care se savarsea zilnic, fiind lasat pe seama evlaviei sau pietatii personale a fiecaruia.

Situatia aceasta se mentine in tot timpul, pana in a doua jumatate a secolului al 4-lea. Chiar atunci cand cele doua parti ale privegherii originare de noapte (Vecernia si Utrenia) au inceput sa fie officiate zilnic, ele au ramas singurele Laude sau slujbe zilnice cu character comun si obligatoriu, adica intrate in canonul official de rugaciune al Bisericii; de aceea Tertulian le numeste legitimate orations (De oration, 23, 25, P.L., t. I, col. 1191-1192, 1193), pe cand celelalte aveau character facultative, depinzand de pietatea sau ravna individuala a fiecaruia.

Astfel, in sec. III, Traditia apostolic, atribuita de obicei lui Ipolit Romanul, dar care era poate de origine oriental, prescrie urmatoarele moment de rugaciune particulara zilnica, obligatorii pentru orice crestin:

Dimineata, indata dupa scularea din somn si spalare;
la Ceasul al III-lea;
la Ceasul al VI-lea;
la Ceasul al IX-lea;
inainte de culcare;
la miezul noptii;
la cantarea cocosului (dimineata)[4].

Aceleasi moment de rugaciune zilnica sunt prescrise si intr-un alt document de mai tarziu, derivate din Traditia apostolic si anume Testamentum Domini[5].

In Constitutiile apostolic, redactate in forma de azi spre sfarsitul secolului al IV-lea, este pastrat acelasi program al rugaciunii zilnice, dar fara rugaciunea de la miezul noptii, dandu-se si o explicarea rostului fiecaruia din aceste moment, in viata religioasa a crestinilor:

   Dimineata, (rugati-va) pentru ca Domnul v-a luminat, alungand noaptea si aducand ziua.
La Ceasul al treilea, pentru ca in acest moment a primit Domnul de la Pilat hotararea de osanda.
La  Ceasul al saselea, pentru ca atunci a fost rastignit.
La Ceasul al noualea, pentru ca toate s-au cutremurat cand Domnul a fost rastignit, infricosandu-se de indrazneala nelegiuitilor iudei si neputand rabda batjocura adusa Domnului.
  Seara (la Vecernie), drept multumire ca v-a dat noaptea spre odihna de ostenelile din timpul zilei.
La cantatul cocosilor (la Utrenie), pentru ca acest ceas vesteste sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii”[6].

Precum se vede, repetarea rugaciunii la aceste moment din cursul fiecarei zile tinea la aplicarea poruncii Mantuitorului de a se ruga neincetat (Luca 21:36) si de a intretine permanenta amintirea Sa, care-I intarea pe credinciosi in osteneli si sipite.

---

 

[1] Vezi cap. Anul bisericesc (liturgic) si subdiviziunile lui, din Liturgica Generala.

[2] Vezi pist. I catre Corinteni, cap. 11 (trad. Rom. Din col. SPA, vol. I, p. 119):”…Datori suntem sa facem cu buna randuiala toate cate ne-a poruncit Stapanul sa facem la anumite timpuri. Sa savarsim jertfele si liturghiile a poruncit si ca aceasta sa se faca nu numai de forma sau fara randuiala, ci la anumite timpuri si ceasuri…”.

[3] “Nu va rugati ca fatarnicii, ci cum a poruncit Domnul in Evanghelia Sa, asa sa va rugati: Tatal nostru… De trei ori pe zi sa va rugati asa: (trad. Rom. Din col. Cit. supra., vol. I, p. 87).

[4] “Toti credinciosii, barbate si femei, cand se scoala dimineata din somnul lor, inainte de a-si incepe munca isi vor spala mainile si se vor ruga lui Dumnezeu si numai asa se vor apuca de lucru. Daca este (la biserica) cuvant de invatatura, fiecare e mai bines a mearga acolo… Daca esti acasa la tine, roaga-te lui Dumenzeu si adu-I lauda la Ceasul al treilea… Roaga-te si la Ceasul al saselea… Vei face, de asemenea, o rugaciune si lauda mai lunga la ceasul al IX-lea… Roaga-te si inainte de a-ti intinde trupul in pat pentru odihna, iar la miezul noptii scoala-te, spala-ti mainile si roaga-te… Facand deci astfel toti credinciosii, invatandu-va unii pe altii si dand pilda catehumenilor, nu veti putea fi nici ispititi si nu veti fi pierduti, cata vreme va veti adduce continuu aminte de Hristos” (Trad.spost. cap. 41, trad. De B. Botte, Paris, 1968, pp. 125-133).

[5] Cartea a II-a, cap. 27 (ed. Rahmani, p. 144).

[6] Const. Apost., cart. VIII, cap. 34, trad. Rom. Din col. SPA, vol. II, p. 258.