Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I – Din cele ale lui Avva Isaia


Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I
Din cele ale lui Avva Isaia

Când cineva s-a despartit pe sine de calea cea de-a stânga care duce la pierzare si si-a descoperit cu limpezime toate pacatele pe care le-a facut fata de Dumnezeu, prin aceasta nu-si poate vedea totusi, pe deplin, pacatele si nici seama nu-si poate da despre toata rautatea lor, câta vreme nu din pocainta amara a ajuns la despartirea de ele.
Numai cei ajunsi la masura aceasta, pot afla plângerea, rugaciunea si umplerea de rusine înaintea lui Dumnezeu, numai amintirea stricatei iubiri pe care o purtau viciilor.
Sa ne luptam dar fratilor, pe noi însine asa dintru toata puterea noastra si Dumnezeu va lucra cu noi, dupa mare mila Sa.
Iar daca inima noastra nu o putem pazi asa precum Parintii nostri, sa ne silim cel putin atâta cât ne este puterea, sa ne pazim fara pacat madularele, asa precum Dumnezeu o cere, sa avem încrederea, ca dupa vremea de foamete venita asupra noastra, Domnul se va milui, asa precum a facut-o cu sfintii Sai.
Prin toate acestea, marele Avva mângâie nespus pre cei slabi, când le zice: „Inima noastra de nu o vom pazi precum Parintii, cel putin madularele trupului sa le pazim, asa precum o cere Dumnezeu, iar El îsi va face mila de noi“.
Mare este îngaduinta si pogoramântul acestui Avva.