Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I – Din cele ale lui Avva Marco catre Niculaie


Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I
Din cele ale lui Avva Marco catre Niculaie

Oare, tu fiule îti doresti tie însuti o proprie si casnica faclie a luminii tale cugetatoare si anume marea stiinta duhovniceasca pe care sa o poti avea pururea aprinsa si straluminatoare întru launtrul tau si dintru folosinta careia sa poti fara primejdie umbla prin noaptea cea adânca a veacului acesta?
Asa, pasii tai se vor calauzi sub obladuirea Domnului, încât sa doresti drumul Evangheliei, ca sa pot, dupa cuvântul proorocului, sa îti arat tie calea cea minunata si care anume aceasta este: prin credinta învapaiata, prin dorire tare si prin rugaciune, tu sa te faci urmator si partas poruncilor Bunei-Vestiri a Domnului, care desavârsirea ne învata, si de asemenea ca: descoperirea maiestriei duhovnicesti nu are nevoie de truda razboirilor cu trupul, ci ne cere numai singur razboiul sufletului si al mintii adunate întru necurmata luare aminte, din frica si dragostea lui Dumnezeu; prin care maiestrie si mestesug, usor vei putea sa înfrunti haita viciilor si duhurilor vrajmase.
Biruinta voiesti asupra viciilor? Atunci cauta adunat fiind întru tine, prin rugaciune si cu ajutorul lui Dumnezeu – patrunzând întru adâncul inimii tale – sa te poti întâlni cu acesti trei uriasi: uitarea ta zic, usuratatea ta si nestiinta ta, pe care se sprijina puterea filistenilor din tine, cei ce sunt sprijinul strainilor cugetatori si prin care viciile odata întoarse în sufletele din care fusesera izgonite, cu aceste ramasite ale lor, lucreaza prin ele, traiesc din ele si stapânesc pe acele suflete ce iubesc placerea.
Fiindca prin pazire si veghea mintii, cu ajutorul cel de sus, noi descoperim lucruri ce multora sunt necunoscute si numai asa prin multa trezvie si prin rugaciune vei ajunge tu sa te liberezi de tirania acestor trei uriase rele.
Fiindca prin cunoasterea adevarului, prin pomenirea înlauntrul nostru a Logosului, Cuvântului lui Dumnezeu, prin buna râvna a vointii noastre unita cu puterile de har, de ne vom sili fara clintire a ramâne în inima si cu toata grija pe aceasta a o pazi, se va nimici dintre noi toata urma uitarii, nestiintei si usuratatii.
Fa dar si tu o asa osteneala si vezi cât de bine se împaca între ele toate zicerile acestea duhovnicesti; priveste cât de lamurit te îndeamna ele spre a cunoaste trezvia.
Iata, aceasta este zestrea noastra de mostenire si acestia sunt Parintii nostri înaintasi, precum si felul în care graiau ei odinioara.