Cuvant pentru Psalmi – al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul


Psalmii

Pentru dragoste acestea fie zise, si decât acestea mai multe. Iar noi iarãsi cãtre prochimen sã ne întoarcem, si pentru pocãinta si pentru judecata ceea ce va sã fie sã gândim, cã acestea de-a pururea este de nevoie a le cugeta. Cã ziua Domnului ca un fur noaptea, asa va veni. Deci pentru aceasta noaptea si ziua, la ceasul cel mai de pe urmã priviti, si intru legea Domnului sã cugetati ziua si noaptea. Grãieste lui Dumnezeu multe, si oamenilor putine. Si dacã mâna o intinzi la lucru, gura sã cânte si mintea sã se roage, psalmul în gurã sã-ti fie neîncetat. Cã numele lui Dumnezeu pornindu-se, izgoneste pe draci si sfinteste pe cântãtorul de psalmi.

Psalmul este alinare a sufletului, dãruitor al pãcii, psalmul este adunãtor al prieteniei, unire a celor despãrtiti, al celor învrãjbiti împãcãtor. Psalmul este aducãtorul de ajutor al îngerilor, armã întru frica de noapte, odihnã a ostenelilor de ziuã, pruncilor întemeiere, bãtrânilor împodobire, prea îmbãtrânitilor mângâiere, femeilor podoabã prea potrivitã.. Psalmul pe pustietãti le face sãlase, pe târguri le întelepteste, al celor noi începãtori învãtãturã de slovã, al celor sporiti crestere, al celor desãvârsiti întãrire, glas al Bisericii. Acesta praznicelor le dã strãlucire, acesta pe intristarea cea dupã Dumnezeu o zideste.
Cã psalmul si din inimã de piatrã scoate lacrimi. Psalmul este lucrul îngerilor, petrecerea cea cereascã, tãmâia cea duhovniceascã. Psalmul este luminare a sufletelor, sfintire a trupurilor. Pe acesta, fratilor, sã nu încetãm totdeauna cugetându-l; si prin case, si în cãlãtorii, si dormind, si sculându-ne, grãind între noi însine cu psalmi si cu laude si cu cântãri duhovnicesti. Psalmul este bucurie a iubitorilor de Dumnezeu. Acesta pe grãirea desartã o surghiuneste, pe râs il domoleste, pe judecatã o pomeneste, pe suflet cãtre Dumnezeu îl desteaptã, împreunã cu îngerii dãntuieste.

Unde este psalmul cu umilinta, acolo este si Dumnezeu cu îngerii; iar unde sunt cântãrile celui strãin, acolo este urgia lui Dumnezeu, si vaiul este rãsplãtirea râsului. Unde sunt sfintitele cãrti si citirile, acolo este veselie a dreptilor si mântuire a auzitorilor; iar unde sunt alãute si hore, acolo este întunecare a bãrbatilor si a femeilor si praznicul diavolului. O, ce viclenie rea si aflãri ale diavolului! Cum prin mestesug pe fiecare il împiedicã, si îl amãgeste, si îl pleacã sã facã pe cele rele, ca pe niste bune!
Astãzi cu pãrere cântã psalmi, si mâine cu sârguintã joacã. Astãzi sunt crestini, si mâine pãgâni. Astãzi bine lãudati, si mâine elini. Astãzi robi ai lui Hristos, si mâine împotrivnici ai lui Durnnezeu. Nu vã amãgiti; nici un rob nu poate sã slujeascã la doi domni, dupã cum este scris: nu puteti a-i sluji lui Dunmezeu si împreunã cu diavolul a dãntui.

Sã-I slujim Lui ca niste adevãrati robi ai lui Hristos, sã ne închinam Lui, lângã Dânsul sã îngãduim, lângã Dânsul sã rãmânem pânã la rãsuflarea cea mai de pe urmã; si sã nu ne plecãm balaurului, cãci ca un leu rãcnind înconjura cãutând pe cine sã înghitã, pe cine sã amãgeascã, cãruia stati-i împotrivã, ca niste tari ostasi ai lui Hristos, slujindu-I Lui.

Nu astãzi sã cânti psalmi, si mâine sã dãntuiesti. Nu astãzi sã te pocãiesti de pãcatele tale, si mâine sã joci spre pierirea ta. Nu astãzi sã citesti, si mâine sã lãutãresti. Nu astãzi sã te înfrânezi, si mâine sã te apropii aicea si acolo împrejur purtându-te, si de toti batjocorindu-te. Nu, fratilor, nu asa sã pierdem vremea mântuirei noastre, jucând si batjocorindu-ne. Fã-te ca un bun lucrãtor de pãmânt, lucrând si pãzind. Sã nu socotesti ca niste rele, frate, pe merinzile vietii celei vesnice, sã nu lepezi mancarea cea uscatã, sã nu te depãrtezi de priveghere, sã nu te lenevesti de culcarea pe jos, sã nu pãrãsesti cântarea de psalmi; cã acestea si cele asemenea acestora, la viatã, la bucurie, la veselie si la odihnã vesnicã te vor trimite pe tine. Iubeste tãcerea despre vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor pe minte o departeaza de la Dumnezeu.