Castelul nelegiuirilor – Poezie


Castelul nelegiuirilor

E seara. Noaptea neagra, din pustie,
Cu pasi de lup tiptil se furiseaza
Castelul Macheronte, sur, veghiaza
Sub raze reci de luna sangerie.

Acolo ard lumini. Pe turn, la poarta,
Ostasii strajuiesc cu-alean si sila.
Rasuna-n noapte geamat de camila
Si vant adie dinspre Marea Moarta.

…Dar gemetele noptii stau sa piara
La poarta Ghiar si noaptea nu patrunde
Nauntru, in castel, ca orisunde,
Caci taclele o dau pe branci, afara…

Ard facle mari ce-si trenura aripa
De foc si de mirezme, sub arcade,
Caci e ospat si-n capul mesei sade
Preainaltatul domn Irod Antipa!

Irod tetrarhul azi a implinit
Un an mai mult de viata si domnie –
Un an mai mult de chinuri si urgie
Pe spatele poporului trudit.

Si-i praznuit regeste, azi, Irodul!
Castelul Macheronte-n sarbatoare
N-aude cum traieste si cum moare,
In bezna si in scrasnete, norodul!

Castelul Macheronte, in betie
De pofte si de vin, de imbuibare,
De dansuri si cantari ametitoare,
Cum gem cei obiditi nu vrea sa stie!

…La masa cea de sus, stau dregatorii
Ce sug sudoarea fruntilor Pereii;
La loc de cinste, serpii – fariseii –
Fac temelii viclene sarbatorii…

Irod luceste-n aur, ca un soare;
Dar ochii lui se-afunda-n mil si tina,
Se-ascund, se micsoreaza la lumina –
Lumina-i sfredeleste si ii doare!…

Lumina sub arcade scanteiaza,
Acolo, sus, ca piatra nestemata –
Dar jos, la fund, in temniti, niciodata
N-a strabatut macar un varf de raza.

In temnita castelului e noapte
– O noapte fara zi si fara zori –
In care pier, se sting, de-atatea ori,
Vieti de obiditi, ca niste soapte.

Acolo-n fund – o stie tot poporul –
In tainita cea umeda si-adanca,
In lanturinifuite-n stei de stanca,
E ferecat Ioan Botezatorul!

La Macheronte zace-acela care,
In strai sarac, din piele de camila,
Ii biciuise aspru, fara mila,
Pe-mpaunati-n haine princiare!

Lacuste, apa, miere din pustie:
Cu-acestea se hranea acela care
Izbise, fara mila nici crutare,
Pe cei ce se-mbuibau, in trandavie!

Ioan era Nainte Mergatorul!
Pe toti cei oropsiti ii mangaia,
Pe toti asupritori-i biciuia –
Si-l asculta, cu sete, tot poporul.

Pe vaduva, orfan, pe cel sarman,
Pe sclav, libert, pe vames, p ostas,
Pe cel trudit din sat, de la oras,
Pe toti, Botezatorul – la Ioardan –

Li asculta duios; si fiecare
Sorbea din glasul lui nadejde noua,
Asa cum soarbe-n zori un strop de roua
Tot pomul care adasta sa dea floare!…

…Dar cine e acest turburator? –
Se intrebau, cu teama saducehii,
Stapanii, dregatorii, fariseii –
…Si inaintea cui e Mergator?

Cuprins de spaima grea, se zvarcolea
Chiar si-naltatul domn Irod Antipa:
El nu putea nicicand sa uite clipa
Cand glasul Proorocului l-ardea

Strigandu-i dirz, in fata, pe dreptate,
Viata sa de huzur si desfrau,
Viata-i neagra, hida, ca un rau
Ce forfoteste-n mlastini de pacate!

Ca sta minia cerului sa cada
Asupra lui Irod si a soatei lui:
Cumnata care-n poftele-i tehui
I se daduse lui, Irodiada!!!

– De ce-ai venit, Profetule, incoa? –
Se turbura Irod, cu pieptul plin
De zbucium si manie si venin.
– Intoarce-te-n pustiu, la Tecoa!

– Dar,… nu! Caci e cu dansul tot poporul!…
…Si-n Macheronte-s singur, ca-n pustie…
Ci, cit oi ti Irod – cu toti sa stie!
N-a mai iesit, de-aici, Botezatorul!

– Sa fie-adus acul Botezator! –
Striga Irod, in nopti, la ceas tarziu
– Profetule, te-ngropi aici de viu:
De soare, de Iordan nu-ti este dor?…

O vorba – si esti slobod! Intelegi?
Iti dau Pereea toata-n mina ta!
Iti dau poporu-ntreg, sa faci ce-i vrea,
Sa legi la voia ta si sa dezlegi,

Dar nu-nfrunta coroana-mi de Irod
Si nu-mi preface poftele in scrum:
O vorba – si esti slobod, chiar acum!
Pricepe!… te asteapta un norod!…

Tu taci!… Dar prin tacerea-ti – vad eu bine –
Ma osandesti mai greu ca prin cuvant;
Sa-ti fie Macherontele mormant
De vrei asa, … da-ti spun: Pacat de tine!

Duceti-l inapoi! Si in genune
Sa zaca la-ntuneeresc, pana cand
Mai intelept s-o face si mai bland!
… Irodiada stie ea ce spune!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

… Castelul Macheronte, in betie
De pofte si de vin, de imbuibare,
De dansuri si cantari ametitoare,
Cum gem cei obiditi nu vrea sa stie…

… Irod luceste-n aur, ca un soare;
Dar ochii lui se-afunda-n mil si tina,
Se ascund, se micoreaza la lumina:
Lumina-i sfredeleste si ii doare!

Dar ochii se deschid: Incremenita,
In prag sta Salomeea: trup de fata
Si umblet unduios, de desfranata,
Cu ochi de-abis si zambet de ispita…

… Cu par de noapte, umeri ca zapada
– Frumoasa-ntre frumoase, in Pereea –
In fata lui Irod sta Salomeea:
Vlastar din maica sa, Irodiada!

… Un semn – si Salomeea valu-si lasa
Sa-i cada in picioare. Si – sageata –
Se-avanta-n dansul sangelui, ca beata,
Vesmant pastrand doar paru-i de matasa…

… Tetrarhul cu privirea otravita
De pofte, nu mai rabdal o opreste:
– Asculta, Salomeea! Porunceste!
Ce vrei sa-ti dau, faptura de ispita?

Porunca da – si fac sa ti se deie
Orice si-oricat poftesti, de-ar fi sa fie
Chiar jumatate din impartire!
Irod iti da cuvantul Salomee!

…O clipa, Salomeea nu-si da seama:
Rasplata este prea neasteptata…
– Regescu-ti dat, slavite domn si tata,
Voi cere sa mi-l dai cum spune mama…

Cu pasi de caprioara, trup de floare,
Se-avanta-n zbor ravnita Salomee
intr-ale mamei sale ginecee,
Cantand, razand, strigand bizuitoare!

… Ci sfatul n-a fost lung Si iata zborul
Poftitei Salomeei. Ingenunchiata
In fata lui Irod, ii spune: Tata,
Vreau capul lui Ioan Botezatorul!

… Ce vant de groaza-n sala se repede?
Dece ingheata toti, in asteptare?
Dece se sting lumini, tremuratoare?
Irod aude parca – si nu crede!…

– Da, capul lui Ioan sa mi se dea
Repeta gura tanara, suava…
– Da, capul lui il cer aici pe tava:
Il vrea Irodiada, maica mea!

… O clipa?… o vecie?… cata-n jos
Irod, gandind cu fruntea-ngreuiata:
– La ce ti-o fi, copila zvapaiata,
Insangerata-i tigva de folos?

Tu sari si canti, ca pasarea padurii;
Te-ai prins in latul maica-ti, orbeste…
Poporul – Salomee – il iubeste!
Prin moartea lui, sfarami zagazul urii!

Norodul il iubeste – si mi-i teama!
Imi ceri rasplata hida si cumplita,
Ce peste veacuri fi-va osandita,
Caci sangele varsat – tot sange chiama!…

…In sala e tacere de mormant –
Tacere ce te-apasa si te doare;
Asteapta toti – cuprinsi de-nfiorare –
S-auda al tetrarhului cuvant…

…Irod mai greu isi lasa capu-n piept…
…In barba-si rad de dansul fariseii…
…Il arde – j r – privirea Salomeii…
In fine, se inalta: – Ce astept?

O fi Ioan iubit de-al sau norod,
Dar azi, norodul sau prea departe –
Pe cand de Salomeea ma desparte
Doar capul lui – si voia-mi de Irod;

Cuvantul nu mi-l calc, de-ar fi in jale
Sa-nnec poporu-ntreg!… Turnati-mi vin!
…In cinste-ti, Salomee, cupa-nchin!
Sa fie voia ta si-a maicii tale:

…Irod petrece iarasi. Dusu-i norul!…
Danseaza Salomeea: Pe tipsie,
Pastreaza dar de moarte si urgie:
E capul lui Ioan Botezatorul!

Pe maini de fata – albe ca zapada –
Se-ncheaga sange ros, nevinovat!…
Irod petrece-n falnicu-i palat!…
Si rade, hohotind, Irodiada!…

…Irod petrece – dar Mantuitorul
Priveste bland spre cer jertfit –
Si, iata, cerurile s-au deschis
Iar langa Domnul – sta Ioan Botezatorul.

CONSTANTIN preotul

_______________________________________

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.”
(Evrei 13:7)