Trandafir de pe Golgota


Trandafir de pe Golgota

Asa canta Sfanta Veronica-n rai
Dintr-al mucenicilor slavit alai,
Cum s-a intalnit ea cu Domnul cel sfant
Si cum i-a primit al Lui cuvant:

Trandafir de pe Golgota, trandafir
Inflorea naframa mea cu flori de crin
O naframa alba de matase grea,
Ce aveam s-o port la nunta mea.

Cum stateam la geamul casei parintesti
Vad o ceata de ostasi imparatesti
Ce duceau la moarte pe un alt osandit
Ca sa fie grabnic rastignit.

O cununa grea de spini pe cap purta,
Fruntea Lui de sange, toata siroia,
Lacrimi mari cadeau din ochii Lui divini,
Ochii Lui cei de iubire plini.

Eu atunci de mila Lui, m-am biruit
Cu naframa-n mana-n cale am iesit,
Ca sa-Si stearga chipul Lui insangerat
Eu naframa mea atunci I-am dat.

El si-a sters obrazul Lui dumnezeiesc
Si mi-a zis apoi cu glasul Lui Ceresc:
„Multumesc, Serafia, copila Mea,
Veronica de azi te vei chema!”.

Trandafir de pe Golgota, trandafir
Pe naframa mea in loc de flori de crin
Fata Lui cea blanda s-a intiparit
Si L-am cunoscut pe osandit.

E Mesia, despre care-au proorocit
Toti profetii ce prin veacuri au trait,
El a fost acel ce cruce-a suferit.
Si pe noi de iad ne-a mantuit.

Trandafir de pe Golgota, trandafir,
Am urmat chemarea sfintei Lui iubiri,
Mi-am jertfit viata pentru chipul Sau
C-am stiut ca El e Dumnezeu!

Anunțuri