Ce sunt slujbele bisericesti


1. Ce sunt slujbele bisericesti

Inca din partea intai a Liturgicii (cap. Despre Cultul public si cel particular), am vazut ca, atunci cand este vorba de rugaciunea particulara, personala sau individuala, pe fiecare credincios o inalta lui Dumnezeu, aceasta se poate face oricand si oricum, adica in forme neingradite de nici o regula sau randuiala. Pentru o astfel de rugaciune nu exista, deci, nici termene sau soroace anumite si nici formulare sau randuieli oficiale, fixat sau stabilite dinainte. In cultul particular, pute sa ne rugam lui Dumnezeu, sa-L cinstim sis a-L laudam in orice vreme, necontenit, precum zice psalmistul: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea”, (Psalmul 33:1). Tot asa ne indeamna Mantuitorul insusi: „Privegheati, deci, rugandu-va in toata vremea…”, (Luca 21:36; comp. Matei 24:42 si Marcu 13:33; 14:38); iar Sfantul Apostol Pavel repeta aceasta recomandatie: „Rugati-va neincetat”, (1 Tesaloniceni  5:17) si: Multumiti pururea pentru toate, in numele Domnului nostru Iisus Hristos!”(Efeseni  5:20).

Cu totul altfel stau insa lucrurile cand este vorba de rugaciunea obsteasca a Bisericii, adica rugaciunea facuta in comun, de catre toti credinciosii, sau pentru nevoile spirituale si materiale ale obstii credinciosilor, prin mijlocirea sfintilor slujitori. Pentru a se putea crea si pastra atmosfera de liniste, de ordine si de randuiala, necesara bunei desfasurari a rugaciunii colective, ea se face dupa un „tipic”, adica dupa randuieli dinainte stabilite, in forma si cu cuvinte fixate, stiute si reglementate precis de catre Biserica (consfintite de practica si traditia bisericeasca). Ea se savarseste, de asemenea, la termene sau momente anumite din cursul timpului, pe care toti slujitorii si credinciosii unei Biserici sunt obligati sa le respecte, atunci cand vor sa ia parte la cultul public, fiindca ele sunt aceleasi pentru toti.

Aceste randuieli sunt formulare de rugaciune, potrivit carora se oficiaza cultul public al Bisericii, adica prin care obstea credinciosilor, aduce lui Dumnezeu prinosul ei de cinstire, de lauda, de multumire si de slavire si prin care ea cere si obtine de la El harul si ajutorul Sau, se numesc slujbe bisericesti, slujbe sfinte, oficii (servicii) religioase etc. Fiecare din ele are un scop anumit, care determina forma, structura sau randuiala fiecarei slujbe in parte.

Anunțuri