XVII. Epistola catre Corinteni a Sfantului Clement Romanul, grija pentru unitatea Bisericii si respectul datorat ierarhiei bisericesti (anii 95-97)


XVII. Epistola catre Corinteni a Sfantului Clement Romanul, grija pentru unitatea Bisericii si respectul datorat ierarhiei bisericesti (anii 95-97)

Clement Romanul a fost al treilea episcop al Romei, intre anii 92-101, succedand lui Linus si lui Anacletus. In timpul sau a izbucnit o tulburare in biserica din Corint, datorita unor tineri case se razvratisera impotriva preotilor mai batrani, dupa moartea episcopului. Pana la alegerea unui nou episcop, comunitatea crestina din Corint se afla in mare tulburare, iar vestea a ajuns pana la Roma. Clement ia atitudine impotriva acestei razvratiri, scriind una dintre cele mai importante epistole din Biserica primara, catre Biserica din Corint. Continutul acestei scrisori este important pentru traditia cultica, despre ierarhia bisericeasca si despre viata morala a crstinilor din epoca apostolica pe care le ofera.

1.  Episcopul Romei lauda si aminteste modul de viata al primilor crestini din Corint in Epistola catre Corinteni, ce se poate extinde si la alte comunitati crestine, fiind o marturie a vietii morale dusa de crestinii epocii apostolice:

— Cine dintre cei care au trecut pe la voi n-a laudat virtutea si credinta voastra tare? Cine n-a admirat evlavia voastra in Hristos, inteleapta si plina de bunatate? Cine n-a propovaduit chipul de mare cuviinta al iubirii voastre de straini? Cine n-a fericit cunostinta voastra desavarsita si singura? Faceati totul fara sa va uitati la fata omului; umblati in poruncile lui Dumnezeu, spunandu-va conducatorilor vostri si dand cinstea cuvenita preotior vostri; celor tineri le dadeati sfatul sa traiasca cumpatat si curat; femeilor le porunceati sa savarseasca totul cu constiinta nepatata, curata si sfanta, iubindu-si dupa cuviinta barbatii lor; le invatati sa-si gospodareasca asa cum se cuvine casa, in buna randuiala a ascultarii, pastrandu-se curate la suflet si la trup. Va smereati cu totii, fara sa va mandriti; doreati mai mult sa va supuneti decat sa comandati; doreati mai mult sa dati decat sa primiti; va erau indestulatoare mijloacele de trai cele date voua de Hristos si cautati cu luare aminte la ele; primeati cu ravna in inimile voastre cuvintele lui Hristos, iar patimile Lui erau inaintea ochilor vostri. Traind asa, pace adanca si minunata vi se dadea tuturora si dor nesaturat pentru facerea de bine, iar revarsarea Duhului Sfant era deplina peste voi toti. Plini de o sfanta hotarare si cu o buna ravna, intindeati mainile voastre catre Atotputernicul Dumnezeu cu evlavioasa convingere, rugandu-L sa va fie indurator, daca ati pacatuit cumva fara de voie. Va straduiati zi si noapte, pentru toti fratii., ca datorita milei si constiintei voastre, numarul alesilor Lui sa se mantuiasca. Erati sinceri, neprihaniti si fara dusmanie unul fata de altul. Va era urata orice rascoala si orice dezbinare. Plangeati pentru pacatele semenilor vostri si socoteati ca ale voastre slabiciunile lor. Nu va parea rau de binele pe care il faceati si erati gata pentru orice lucru bun. Impodobiti cu o vietuire virtuoasa si sfanta, savarseati totul in frica de Dumnezeu; erau scrise pe patul inimii voastre poruncile si indreptarile Domnului.

2. Clement Romanul face referire la martirii din timpul persecutiei lui Nero, amintind pe Apostolii Petru si Pavel, de a caror mucenicie vorbeste. In Epistola catr Corinteni episcopul Romei lasa sa se inteleaga ca Pavel a predicat evanghelia pana in cele mai indepartate parti ale Apusului, adica Spania:

— Dar sa punem capat exemplelor vechi si sa venim la atletii credintei, care sunt aproape de noi. Sa luam pilda de vitejie din generatia noastra. Din invidie si pizma au fost prigoniti cei mai mari si mai drepti stalpi ai bisricii, luptand pana la moarte. Sa punem inaintea ochilor nostri pe bunii Apostoli: pe Petru, care, din pricina invidiei nedrepte, n-a suferit nici una, nici doua, ci mai multe munci; si indurand asa mucenicia, a plecat la locul de slava cuvenit lui. Din pricina invidiei si a dusmaniei, Pavel a primit premiul rabdarii, purtand de sapte ori lanturi, fiind izgonit si lovit cu pietre; fiind propovaduitor atat in Rasarit cat si in Apus, a primit slava stralucita a credintei lui; invatand dreptatea in toata lumea si ajungand pana la marginile Apusului, a suferit mucenicia sub imparati. Si asa, s-a despartit de lumea aceasta si s-a dus in locul cel sfand, fiind cea mai mare pilda de rabdare.

3. Clement Romanul mentioneaza faptul ca ierarhia in Biserica este voita si instituita de Insusi Hristos, Care i-a ales pe Apostoli. Episcopul Romei arata, in Epistola catre Corinteni, ca Apostolii au hirotonit, in timpul propovaduirii lor, episcopi, preoti si diaconi, aceasta mentiune fiind deosebit de importanta pentru Biserica din epoca apostolica:

— Apostolii ne-au vestit Evanghelia primita de la Domnul Iisus Hristos; iar Iisus Hristos a fost trimis de Dumnezeu. Hristos, dar, a fost trimis de Dumnezeu, Apostolii, primind deci, porunca, incredintati fiind prin invierea Domnului Iisus Hristos si avand incredere in cuvantul lui Dumnezeu, au iesit cu adeverirea Duhului lui Dumnezeu, binevestind ca are sa vina imparatia lui Dumnezeu. Predicand, dar, in tari si in cetati, au pus episcopi si diaconi pentru cei ce aveau sa creada, pe cei care au crezut intai, dupa ce au fost probati de Domnul. Si acest lucru n-a fost o noutate, ca de multa vreme era scris despre episcopi si diaconi; astfel Scriptura zice undeva: SI voi pune episcopii lor intru dreptate si pe diaconii lor intru credinta.

4. Episcopul Romei arata o mare grija pentru unitatea Bisericii, staruind intru incetarea vrajbei si aratand ca ierarhii alesi prin aprobarea intrgii Biserici nu se cuvine sa fie izgoniti din slujirea lor.Epistola catre Corinteni da marturie despre faptul ca Apostolii au ales episcopi care sa continuie slujirea lor, iar dupa moartea aposolilor alti barbati vrednici ai Bisericii, numiti mai tarziu ucenicii Apostolilor. Despre episcopii si preotii vrednici Clement avea marturia multora, aratand cinstea de care se bucura ierarhia bisericeasca in epoca apostolica:

— Si Apostolii nostri au cunoscut, prin Domnul nostru Iisus Hristos, ca va fi cearta pentru dregatoria de episcop. Din aceasta pricina, luand mai inainte desavarsita cunostinta, au pus episcopi pe cei de care am vorbit mai inainte si le-au dat lor in grija, ca la moartea lor, sa le continuie slujirea lor alti barbati incercati. Socotim, deci, ca nu e drept sa fie izgoniti din slujirea lor cei care au fost pusi episcopi de Apostoli sau intre timp de alti barbati vrednici, cu aprobarea intregii Biserici si care au slujit turmei lui Hristos fara prihana, cu smerenie, in liniste, cu grija, de care dau marturie toti, de multa vreme. Ca nu mic ne va fi pacatul, daca indepartam, daca indepartam din dregatoria de episcop pe ci care au adus lui Dumnezeu fara prihana si cu cuviosie darurile. Fericiti sunt preotii care au plecat mai inainte si au avut un sfarsit plin de roade si desavarsit; ei n-au a se mai teme, ca-i va mai scoate cineva din locul randiut lor. Caci vedem ca pe unii, care au o viata imbunatatita, i-ati izgonit din slujirea pe care au cinstit-o fara de prihana.

5. In incheierea Epistolei catre Corinteni, Clement Roomanul insereaza un fragment dintr-o frumoasa rugaciune, folosita probabil in cultul Bisericii din Roma in a doua jumatate a secolului I. Aceasta rugaciune de multumire si de pomenire este una dintre cele mai vechi rugaciuni liturgice din epoca apostolica, fiind o marturie pretioasa despre modul cum se rugau primii crestini, inclusiv pentru imparatii romani si pentru binele obstesc al tuturor:

— Ca sa nadajduim in numele Tau, inceputul intregii creatii, Cel ce ai deschis ochii inimii noastre, ca sa Te cunoastem pe Tine. Singurul Preainalt intru cele Preainalte, Cel Sfant, Care intru sfinti te odihnesti, Cel ce umilesti trufia celor mandri, Cel ce risipesti sfaturile neamurilor, Cei ce ridici pe cei smeriti la inaltime si smeresti pe cel inalt, Cel ce imbogatesti si faci sarac, Cel ce ucizi si faci viu, Singurul Binefacator al duhurilor si Dumnezeul oricarui trup, Cel ce privesti in adancuri, Cel ce vezi faptele omenesti, Ajutoul celor in primejdii, Mantuitorul celor deznadajduiti, Facatorul si Ocrotitorul oricarui duh, Cel ce inmultesti neamurile pe pamant si din toate ai ales pe cei ce Te iubesc pe Tine, prin Iisus Hristos, Fiul Tau cel iubit, prin Care ne-ai invatat, ne-ai sfintit si ne-ai cinstit, pe Tine Te rugam, Stapane, fii Ajutorul si Sprijinitorul nostru. Mantuieste pe cei dintre noi care sunt in stramtoare; pe cei smeriti miluieste-i, pe cei cazuti ridica-i, celor din nevoi arata-Te, pe cei bolnavi vindeca-i, pe cei rataciti din poporul Tau intoarce-i; satura pe cei flamanzi, slobozeste pe cei legati dintre noi, ridica-i pe cei slabi, mangaie pe cei slabi la suflet, ca toate neamurile sa Te cunoasca pe Tine, ca Tu esti singurul Dumnezeu si Iisus Hristos Fiul Tau, iar noi poporul Tau si oile pasunii Tale. Tu, prin lucrarile puterii Tale, ai facut cunoscuta alcatuirea vesnica a lumii. Tu, Doamne, ai zidit lumea, Tu, Cel ce esti credincios in toate neamurile, drept in judecatile Tale, minunat in putere si maretie, intelept in a zidi si priceput in a intemeia cele zidite de Tine. Milostive si Indurate, iarta-ne noua faradelegile, nedreptatile, pcatele si greselile noastre. Nu socoti pacatele robilor si roabelor Tale, ci curata-ne cu curatenia adevarului Tau si indreapta pasii nostri ca sa mergem in sfintenia inimii si sa facem cele bune si bineplacute inaintea Ta si inaintea conducatorilor nostri. Da, Stapane, arata fata Ta peste noi, spre cele bune in pace, ca sa ne acoperi pe noi cu mana Ta cea puternica, sa ne izbavesti de tot pacatul cu bratul Tau cel inalt si sa ne scapi de cei ce ne urasc pe nedrept. Da-ne intelegere si pace, noua si tuturor celor ce locuiesc pamantul, precum ai dat parintilor nostri, cand Te chemau cu cuviosie, in credinta si adevar, ca sa ne supunem Atotputernicului si Preasfantului Tau nume, conducatorilor si stapanitorilor nostri de pe pamant. Tu, Stapane, le-ai dat lor stapanirea imparatiei prin puterea Ta cea mare si nespusa, pentru ca noi, cunoscand slava si cinstea data lor de Tine, sa ne supunem lor, intru niic impotrivindu-ne vointei Tale. Da-le lor, Doamne, sanatate, pace, intelegere, buna randuiala, ca sa conduca fara piedica stapanirea data lor de Tine. Ca Tu, Stapane, cerescule Imparat al veacurilor, Cel ce dai fiilor oamenilor slava, cinste si stapanire peste cele ce sunt pe pamant, Tu, Doamne, indrepteaza gadul lor spre ce este bun si bineplacut inaintea Ta, ca ei, conducand in pace si blandete si cu cuviosie stapanirea data lor de Tine, sa aiba parte de indurarea Ta. Pe Tine, Care singur esti puternic a face cu noi aceasta si alte mai multe bunatati, Te laudam prin Iisus Hristos, Arhiereul si Aparatorul sufletelor noastre, prin Czre Tie slava si maretia si acum si din neam in neam si in vecii vecilor, Amin.