Veniţi creştini la rugăciune

Veniţi creştini la rugăciune

 

Veniţi creştini la rugăciune
În casa Tatălui cel Sfânt
Veniţi creştini, plecaţi genunchii      } Bis
Şi fruntea voastră la pământ

Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainic,         } Bis
Chemarea Domnului Hristos.

Veniţi cei osteniţi la mine,
Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihnă, pacea mea cea sfântă,     } Bis
Şi alinare să luaţi.

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul sfânt,
S-apleacă-n faţa lui natura,        } Bis
Văzduhul tot cu nori şi vânt.

Dar, omul singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte     } Bis
La glasul cel dumnezeiesc.

Creştinii noştri din vechime,
Pe sub pământ zideau Altare
Şi pe furiş în miez de noapte,    }Bis
Veneau cu toţii la-nchinare.

Azi stau lăcaşurile sfinte,
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul,    }Bis
În zilele de sărbătoare?

Vai, Masa Domnului stă-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea,
Ei n-aud glasul Lui ce strigă,    }Bis
Veniţi creştini la Masa Mea.

Veniţi, veniţi cu umilinţă!
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,    }Bis
Şi să ne înnoim în har.