Captivitatea papilor la Avignon


I. Captivitatea papilor la Avignon

   Dupa o perioada indelungata, in care papii au dominat scena politica a Europei, a sosit si declinul papalitatii. Iin anul 1305, dupa multe discutii care au durat 11 luni, in scaunul vacant papal a fost ales un francez, care s-a numit Clement al V-lea. Pentru alegerea sa, s-au ciocnit interesele cardinalilor francezi cu ale celor italieni. Papa Clement al V-lea paraseste Italia in acelasi an, dorind sa fie inscaunat in Franta. Dupa ce a schimbat doua orase drept resedinte, in anul 1309 se stabileste la Avignon, unde se decide sa ramana mai mult timp.

   Urmasii lui Clement al V-lea, de buna voie sau in chip fortat, au ramas aici pana in 1377. Aceasta perioada din istoria Bisericii Catolice s-a numit „exil babilonic sau captivitatea babilonica de la Avignon”. Clement al V-lea s-a remarcat prin prietenia cu regele Frantei, Filip al IV-lea cel Frumos. Banii pentru o noua cruciada au fost impartiti de papa cu prietenii sai si cu regele Frantei. Din cei zece cardinali, noua erau francezi, pentru a asigura dominatia francezilor. Ca urmare a prieteniei cu regele Frantei, Clement a participat la procesele intentate templierilor si a desfiintat acest ordin militar monahal.

   Dupa moartea lui Clement al V-lea, scaunul papal a ramas vacant doi ani, lucru fara precedent in Biserica Apuseana. In acea vreme, in 1314, din cei 18 cardinali, 15 erau francezi si 3 doar italieni. Cardinalii francezi l-au ales drept papa pe Ioan al XXII-lea, care, timp de 18 ani nu a parasit Avignonul, conducand Biserica Catolica din resedinta sa pontificata. Papa Ioan a intervenit din nou, ca si inaintasii sai, in viata politica interna a statului german, contestand alegerea lui Ludovic din Bavaria drept imparat. In urma excomunicarii lui Ludovic, in Germania vor incepe numeroase lupte civile, iar imparatul are curajul sa-l acuze public pe papa pentru faptele sale.

   Datorita purtarii sale si a situatiei grele, in vremea lui Ioan al XXII-lea au aparut primele critici vehemente la adresa papei, socotindu-se ca doar convocarea unui conciliu care sa restabileasca demnitatea Bisericii Catolice va aduce linistea in curia romana. Teologii vremii au redactat lucrari anonime, prin care au criticat purtarile papilor. In urma cercetarilor inchizitoriale, autorii au fost identificati si condamnati. Cel mai cunoscut teolog al vremii care a fost condamnat, a fost William Occam. Oparte dintre scrierile celui mai mare mistic german al vremii, Meister Eckhart, au fost condamnate. In anul 1342, a fost ales papa Clement al VI-lea, care, avand nevoie de bani mai multi, a inasprit si mai tare fiscalitatea in Biserica Apuseana, determinant nemultumirea clericilor si a credinciosilor.

   Taxele si impozitele incasate de papalitate erau urmatoarele: onorarii pentru numiri si confirmari de episcopi si de abati, onorarii primite de la episcopi pentru vizitele periodice la papa, o dare anuala de la fiecare stat european vasal Romei, numit „dinarul Sfantului Petru”, fiecare manastire platea un cens anual. Clericii plateau o zeciuiala anuala, precum si onorarii la vizite canonice. In afar de aceste taxe si impozite, papa mai primea sume de bani cu ocazia acordarii unor demnitati. Datorita acestor situatii, au aparut voci in interiorul Bisericii, care au cerut o reforma a conducerii bisericesti.

   In 1365, imparatul german Carol al IV-lea ii face o vizita in Franta papei Urban al V-lea, cerandu-i sa revina la Roma. Doi ani mai tarziu, papa se intoarce la Roma, dar, dezolat de aspectul cetatii eterne, se intoarce iar la Avignon. In 1377, desi francez de origine, papa Grigorie al XI-lea, decide ca, pentru binele Bisericii Catolice sa revina din nou la Roma. Presimtind tulburarile care vor avea loc dupa moartea sa, papa Grigorie al XI-lea a luat o ultima masura importanta, la alegerea unui nou papa trebuie sa decida majoritatea voturilor cardinalilor.

Anunțuri