“Parintele Arsenie a fost un om al lui Dumnezeu”
Intalnirile cu oamenii mari raman, pentru totdeauna, marcate de amintirea si prezenta lor. Ce “urme” a lasat Parintele Arsenie in viata Prea Sfintiei Voastre?
De fapt, Sfintia Sa este cel care m-a indrumat spre studii si cursuri de doctorat. Intalnirea cu Sfintia Sa a fost decisiva in a lua hotararea de a intra in monahism. Pe Parintele Arsenie l-am reintalnit de mai multe ori la Manastirea Prislop – unde am ajuns preot slujitor, la sfatul si povatuirea Sfintiei Sale, intre 1986 si 1988, 17 decembrie, cand l-am intalnit pentru ultima data -, Sfintia Sa trecand la cele vesnice in 28 noiembrie 1989.
Cuviosul Arsenie a fost – o spun cei ce l-au cunoscut si i-au recunoscut <<Cararea Imparatiei>> – unul din cei mai mari teologi-duhovnici ai neamului romanesc. Care e “pozitia” Prea Sfintiei Voastre fata de aceasta consideratie?
Parintele Arsenie a fost un om exceptional, un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare parinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru si din vremea noastra. Neinteles de multi, neiubit de multi, neapreciat de multi, a fost insa cautat, iubit, stimat, cinstit sin in timpul vietii, si mai ales dupa moarte, de o multime de credinciosi, de o multime de oameni ai lui Dumnezeu, crestini care sunt deschisi sau mai mult deschisi spre acel simt al sacrului, al sfintiei, care radia si pe care-l transmitea personalitatea Parintelui Arsenie.
Despre Parintele Arsenie trebuie sa vina vremea, cat mai curand posibil, sa se scrie mai mult, sa se vorbeasca mai mult; si eu sint absolut sigur, si marturisesc cu toata responsabilitatea mea de episcop si membru al B.O.R., ca mai devreme sau mai tarziu va veni timpul randuit de Dumnezeu cand Parintele Arsenie Boca va fi canonizat. Sfintia Sa a fost un mare duhovnic, a fost un pictor bisericesc, a fost un zugrav de suflete, a fost un predicator de statura patristica, ne-a lasat <<Cararea Imparatiei>> ca pe o calauza pentru viata duhovniceasca, si sunt sigur ca, de acolo de unde este, ne povatuieste, ne calauzeste, mijloceste pentru noi, ne ocroteste. In mormantul Sfintiei Sale de la Manastirea Prislop, duhul Sfintiei Sale de la Manastirea Sambata-Brancoveanu, ctitoria Sfintiei Sale de la Sinaia, pictura Sfintiei Sale de la Biserica din Draganescu vor vorbi si vorbesc chiar pentru foarte multa vreme, daca nu cumva pentru totdeauna, despre trairea in Hristos, credinta in Hristos, dragostea fata de hristos, despre adevarul Bisericii Ortodoxe, mormantul Sfintiei Sale si crucea de la mormant fiind dintre cele mai cunoscute si importante, in acelasi timp si discrete locuri de pelerinaj, unde vin crestini din toata tara si chiar si din alte parti. Vin, se roaga, aprind o lumanare, se inchina si cel mijlocirea prin rugaciunea de foc a Parintelui Arsenie pentru ei, pentru familie, pentru tara, pentru lume, pentru Biserica, pentru noi toti.
Ce sfaturi deosebite va dadea Parintele?
Legatura dintre un incepator, cum am fost si amramas eu, si Parintele Arsenie nu poate fi exprimata si explicata in cuvinte. Am o multime de cuvinte, de invataturi, de povatuiri, de sfaturi, dar si mustrari; si multumesc lui Dumnezeu si Parintelui Arsenie, in mod deosebit, pentru aceste cuvinte care m-au zidit launtric, care ma tin launtric, care sunt pietrele de temelie ale vietii mele duhovnicesti, atata cata este. Am multe cuvinte de la Parintele Arsenie, am auzit multe cuvinte, imi placea sa stau in apropierea Sfintiei Sale, ascultandu-l cum vorbea cu oamenii, cum le asculta necazurile, cum le explica necazurile si cum ii povatuia si ii sfatuia. Parintele Arsenie a purtat si a mentinut aprinsa in veacul nostru o constiinta crestina, duhovniceasca, filocalica, apostolica si patristica de cel mai inalt nivel si de cea mai adanca si profunda simtire si traire. Eu sunt sigur ca pentru neamul romanesc, pentru poporul roman, pentru ortodoxia romaneasca, astazi, dar mai ales maine, si cu siguranta poimaine, in viitor, Parintele Arsenie va fi pentru oi, romanii, ceea ce este Sf. Serafim de Sarov pentru ortodocsii rusi sau Sf. Grigore Palama pentru greci si pentru ortodoxia ecumenica sau alti si alti sfinti din istoria crestinismului, a Ortodoxiei si a Bisericii.
Ce credeti ca ar spune lumii de azi Parintele Arsenie (si o spune, cu siguranta!)?
Atunci cand Parintele Arsenie si-a ispravit de scris si de redactat <<Cararea Imparatiei>>, a cautat un subtitlu acestei carti, acestei scrieri-testament a Sfintiei Sale, si l-a ales pe urmatorul “<<Un raspuns crestin la nelinistirile vremii>>. Prin urmare, mesajul Parintelui Arsenie pentru noi, toti, in mod deosebit pentru cei care l-am cunoscut, ca si pentru cei nu l-au cunoscut, ca si pentru cei care nu l-au recunoscut si nu-l recunosc, este credinta in Dumnezeu, in Mantuitorul Iisus Hristos, in Ortodoxie, in Biserica, in Harul si Daruk Sfantului Duh si al Sfintelor Taine, prin rugaciune, prin cinstirea Sfintelor Scripturi,prin umilinta si pocainta, prin citirea si studiul Sfintilor Parinti si prin intreaga noastra traire si conceptie de viata crestina. Parintele Arsenie punea foarte mult accent pe viata duhovniceasca, pe constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, pe dezvoltarea in fiecare om, in fiecare suflet, a acestei constiinte, a atotprezentei lui Dumnezeu. Adica omul, crestinul, credinciosul, monahul, preotul, ierarhul sa fie constienti de atotprezenta lui Dumnezeu, de faptul ca Dumnezeu este in orice loc si in orice timp si ne vede, ne aude, ne simte si ne stie tot ceea ce facem, gandim sau vorbim. Si, stiind de acest lucru, traind acest adevar dogmatic, altele vor fi vorbele noastre, gandurile noastre, simturile noastre, trairile noastre. In explicarea necazurilor si a problemelor oamenilor, a crucilor pe care oamenii le au de purtat, fiecare intr-un fel sau altul, de la Dumnezeu, Parintele Arsenie promova ideea legii ispasirii, a faptului ca pacatele noastre sunt cauzele durerilor noastre. Si, cum spunea si scria Sfintia Sa: “Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul”, pacatul savarsit sau urmarile pacatelor mostenite de la mosii si stramosii nostrii, de la parintii nostri, au urmari si in viata noastra sau lasa urmari si in viata urmasilor. De aceea, pacatele se cuvine sa fie ispasite, spovedite, iertate, dezlegate si stinse cu harul, puterea si iubirea lui Dumnezeu, prin pocainta noastra, prin umilinta, prin lacrima, prin rugaciune, prin smerenie.
Aflandu-te in prezenta si in apropierea Parintelui Arsenie, simteai prezenta lui Dumnezeu si Il simteai pe Hristos traind si vorbind in Parintele Arsenie. Era si este un lucru extraordinar – cum spunea cineva – in viata noastra, in viata oamenilor, sa intalnim un sfant. Eu pot sa spun ca acest lucru l-am simtit si l-am trait si sunt absolut convins si responsabil de ceea ce spun acum.
Un Suflet Ortodox 